Un posibil proiect local

prof. Raul BAZ, editorialist

Am descoperit, recent, în oceanul Internetului, o pagină dedicată „retailului modern” de la Sinaia. Pentru cei care nu știu, retailul este vânzarea cu amănuntul, într-un sistem format de hipermarketuri, magazine discount, cash&carry şi supermarketuri. Într-un articol semnat de Florin Frăsineanu, se face o mică istorie a retailului din Perla Carpaților. Probabil că sunt destui sinăieni care nu-și mai amintesc toate detaliile transformării comerțului local de la un sistem extins de mici magazine până la ce este azi, când toată lumea cumpără de la Billa, Penny sau Mega Image. De aceea, cred că lectura acestui articol, postat pe site-ul brandprivat.ro sub titlul „Sinaia, o stațiune montană asaltată de retailul modern” ar putea să-i intereseze pe mulți. Iată cum debutează articolul: „Întai au fost cei de la Penny Market. Demult, in 2006, germanii au descoperit potentialul statiunii montane si s-au instalat aici cu primul lor magazin. Trei ani mai tarziu, „linistea” le era tulburata de MiniMax ce obtinea, printr-un parteneriat strategic, un spatiu ultra central, in chiar centrul comercial etalon al statiunii. Timp de cinci ani de zile a urmat o coabitare relativ pasnica, MiniMax nefiind genul de retailer care sa socheze prin preturi si strategie. Iesirea lor brusca din scena lasa pe harta de retail a localitatii un spatiu cu o mare valoare adaugata, consolidata chiar prin vadul creat in timp. Pauza totala insa. Nimeni nu s-a aratat interesat sa preia spatiul. Asta pana anul acesta cand, brusc, Billa isi anunta intrarea in zona. O mutare care nu ar mai fi trebuit sa surprinda data fiind precedentele cooperari similare incheiate intre retailer si cei care detin spatiul respectiv”. Urmează o trecere în revistă a modului în care au apărut la Sinaia celelalte branduri pe care le știm cu toții. Scris și publicat în 2014, articolul economistului Florin Frăsineanu se încheie cu o constatare amară: „Nu trebuie sa fii specialist in retail ca sa iti dai seama de impactul devastator pe care nou deschisele magazine il au deja asupra comertului local. Un comert aflat in coma, fara speranta unei reveniri, lovit in paralel si de situatia de santier aparuta peste noapte in centrul statiunii. Intrand prin magazinele comerciantilor locali, peisajul este dezolant. Lumini stinse, frigidere scoase din priza, sortimentatie redusa si mult facing. Zambetul traditional a disparut definitiv de pe fetele comerciantilor, ingroziti de ziua de maine. Singurul lucru care ii mai retine este apropiatul sezon de schis. Ce va fi insa dupa acesta?” Iată, au trecut doi ani. Ce se poate răspunde la întrebarea pusă de domnul Frăsineanu? Ce s-a întâmplat cu comercianții tradiționali? Răspunsul nu-i greu de găsit: aceștia încă mai rezistă, dar aproape singurul motiv pentru care nu au închis încă tarabele este distanța până la cel mai apropiat retailer modern. De exemplu, cei care locuiesc pe Mal sau în Platou, dar mai cu seamă sinăienii din zonele mai înalte, cum ar fi de exemplu Furnica, nu se duc toată ziua până la Penny – situat pe variantă. În principal pensionarii sunt cei care mai cumpără încă de la „magazinul din colț”. Cei mai tineri și, evident, turiștii cumpără tot ce le trebuie dintr-o singură vizită la supermarket. Și atunci, încet încet, micile magazine de cartier sunt tot mai expuse la faliment. În multe țări din Europa, micile magazine generaliste au dispărut, practic. Rezistă cele de nișă – spre exemplu anumite vinării. Cei care vor să stea pe piață, încearcă să imite aspectul și structura marilor lanțuri. Asta se întâmplă acolo unde interesele locale se bucură de o anumită protecție din partea autorităților. Evident, este extrem de dificil să te opui, tu consiliu local, sau primar, unui mare lanț de magazine care vrea să deschidă ceva la tine în oraș. E ca și cum ar veni Google să-ți ceară teren pentru a-și instala serverele și tu ai refuza, pe motiv că au niște localnici o firmă care oferă servicii de Internet. Dar dacă într-un oraș există mai multe magazine ale unei firme locale, cu care lumea s-a obișnuit, marile lanțuri s-ar putea să-și piardă interesul și să caute alte piețe. Asta ar însemna protejarea de către primărie și CL a intereselor locale, cu preocupare pentru locurile de muncă, pentru produse de calitate și prețuri accesibile.
Până una alta, comerțul se face în magazinele marilor retaileri, produsele nu se știe de unde sunt aduse și în ce condiții au fost procesate. Oamenii sunt forțați să creadă în niște etichete, care dau asigurări că totul a fost avizat de UE, conservanții sunt ca și inexistenți etc. Iar magazinele mici o duc tot mai greu – mai ales că patronii nu fac altceva decât să ia marfă de același tip și să jongleze cu prețurile. Iată ce ar trebui să facă o echipă de consilieri destoinici, secondată de un primar dedicat intereselor sinăiene: să vină cu un proiect privind comerțul local, care să-i ia în calcul pe comercianții din zonă, care să vizeze inclusiv sănătatea noastră și a copiilor noștri. Cum ar fi să aibă și Sinaia un brand local și cum ar fi ca turiștii să știe nu numai că aici pot vedea Peleșul, dar și că pot cumpăra produse cu adevărat „ca la mama acasă”, iar nu kaizer injectat și pui clonați?

PS: Întrucât am primit multe mesaje de la cititori în care sunt întrebat ce s-a întâmplat cu George, fiul lui Carmen – eroina editorialului meu „Urna cu cenușă a lui Trump”, în următoarea ediție a ziarului voi relata poveste acestui brav american provenit din Sinaia.

You may also like...

Leave a Reply