Ipocritul… din mine!

Eduard PAPADOPOL
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele PSD

Rareori suntem dispuși să acordăm o șansă celor care nu îndeplinesc standardele noastre, indiferent care ar fi acestea. Dacă avem pretenții de la cei din jurul nostru oare nu ar fi normal să avem și de la noi înșine? Cât de greu poate fi să-i acceptăm pe oameni așa cum sunt? Aproape imposibil! Ar însemna că ne-am adus aminte cum e să ne bucurăm împreună cu oamenii din viața noastră, și că nu am uitat că pe lângă lucrurile mărețe după care alergăm există și lucruri mărunte care ar merita să fie luate în seamă. Ura și minciuna se camuflează sub diverse chipuri. Dacă nu am fi doborâți de “importanța” aparențelor am reuși să descoperim cât de găunoase sunt sufletele din spatele fariseilor. În zilele noastre aparențele dictează și aproape întotdeauna sunt cele care ne amăgesc și ne conduc spre suferință. M-am născut într-un oraș care astăzi este asaltat de ipocriți și frustrați, pe care nimeni altul decât “Moș Ene” a reușit să-i adune în jurul lui. Mirosul banilor publici sau posibilele avantaje îi atrage, așa ca “muștele la …”! Dacă nu știați, “Moș Ene” a făcut “bubă” la picior și s-a gândit să ne anunțe pe toți, pe Facebook, bineînțeles. Acum stau și mă pun în situația “prietenilor” săi; dilema cât casa: să dea “like”, să dea “share” – păi cum să dai Ipocritul… din mine! Când omu’ e-n suferință! Au găsit soluția: “însănătoșire grabnică”. Ha, ha, ha! Întrebarea se pune astfel: cine e mai ipocrit, “Moș Ene” sau “prietenii” săi de pe Facebook? Partea cea mai frumoasă e că dacă mă-ntâlnesc eu cu “prietenii” de mai sus, și aduc vorba de “Moș Ene” replica lor e “mai ducă-se pe pustii…”. În spatele fiecărei uși “publice” pe care o deschizi găsești câte o față aparent “zâmbitoare”. Câtă irosire pentru a te aproba mereu, pentru a-ți spune numai ceea ce îți dorești să auzi. Își dau aere de prieteni preocupați și empatici, și vin cu tot felul de cuvinte mieroase cu care smulg de la tine informații despre viața ta. Totul până ai închis ușa pe dinafară. Zâmbetul se transformă într-o grimasă și pe buze le-ai putea citi cu mare ușurință salutul românesc “dute-n …”. Degeaba le cauți circumstanțe atenuante, degeaba te gândești să le mai dai o șansă sau că fiecare are calități și defecte, și că poate lipsa educației îi împinge la gesturi meschine…
Timpul și experiențele prin care am trecut m-au convins că aceștia nu pot fi schimbați prin exemplul bun sau prin bunătatea cu care-i tratezi. Gândește-te cum ar fi sa trăiești așa, într-o minciună continuă care te poate transforma dintr-un om adevărat într-o marionetă pentru alții!

You may also like...

Leave a Reply