Solidaritatea și viziunea

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

 

Sunt sigur, că asemeanea multor oameni, și voi, la fel ca și mine, v-ați pus la un moment dat aceleași întrebări “existențiale”. Una dintre acestea, pentru mine foarte importantă, este următoarea: care este câștigul societății per ansamblu care are doar o forță de muncă foarte ieftină, într-o țară cu piețele liberalizate și membră a unei uniuni economice… (s-ar putea totuși ca întrebarea să fie depășită deja și răspunsul să fie foarte cinic, care forță de muncă, care a emigrat în uniune?)
În fine, nefiind la un nivel avansat în economie, se poate să mă înșel, chiar dacă mi se par doar lucruri elementare și de bun simț, dar nu pot să nu mă gândesc că această țară a avut industrie, a avut resurse, a avut agricultură (mă rog, erau la nivelul la care erau la revoluție, dar aveam măcar începutul). Am liberalizat piețele, ceea ce era perfect normal și obligatoriu, și am privatizat tot (aici românii nu s-au putut abține și au început să se fure unii pe alții, tipic, și “privatizările” au ajuns la fier viechi, iar terenurile curți de mall-uri sau de ansambluri rezidențiale). Ceea ce nu au luat în calcul oamenii “vremii” a fost după părerea mea cum să crească și nivelul plății forței de muncă, totuși ca să produci valoare trebuie să plătești… Probabil că nu am reușit să ne desprindem nici acum ca nație de dependența de autocrație, de nevoia existenței unui lider maxim prin a cărui “bunăvoință” existența noastră mizeră este posibilă. Probabil simțim nevoia să ne identificăm cu nume și CNP-uri, nu cu instituții create să funcționeze pentru noi toți. Pot da aici câte exemple vreți: DNA, parchete, poliție, SRI, primării etc. Nici una dintre instituțiile statului nu are cum să-și depășească condiția înaintea societății decât dacă este patronată de altă societate civilă. La nivelul la care ne interesează pe noi, de primărie, avem același lucru, o instituție de stat care se confundă cu un singur om. Aceleași probleme ale forței de muncă (prost plătită, departamente care sunt sufocate de muncă, departamente care există pe aceeași remunerație fără să obosească) și totul poate continua, momentan acesta este nivelul nostru și se reflectă în tot. Degeaba ne lamentăm și vrem o viață ca afară când avem așteptări de la oameni care câștigă câteva sute de euro pe lună (300-400, ca să fim mai clari) și ne transformăm instituțiile în centre de ajutor social pentru voturi. Nu avem cum să ne depășim condiția, este imposibil. Acesta este motivul pentru care tot insist pentru sprijinirea tinerilor și micilor afaceri. Este mare păcat să nu o facem, Sinaia în tot acest peisaj prezentat este la alt nivel, cu toate certurile și frământările orașului nostru, noi suntem la alt nivel acum față de multe zone și trebuie să profităm. Nu o să vină niciodată un “salvator” care să facă mari afaceri pentru a le asigura oamenilor un trai decent. E în AND-ul nostru să-i exploatăm pe cei slabi, profitul o să primeze mereu. Numai responsabilizând oameni și ajutându-i să se dezvolte cred că putem progresa. Așa am ajuns doar o piață de desfacere şi de export a materiei prime și resurselor, de orice fel. Din păcate însă cred că ajungem în ultimul stadiu al bolii, și anume exportul de ultimă resursă, fără de care o țară nu mai are chiar niciun viitor, valoarea umană care-și găsește drepturile în alte părți și la noi nu a avut loc de șmecheri și descurcăreți.

You may also like...

Leave a Reply