Asociaţia Culturală „Lespezi-2004” moare dar nu se predă!… Adevăruri care trebuie ştiute

Iarăşi zori de ziuă la orizont (pamflet)
După aproximativ 10 ani, 8 luni, 24 de zile şi, susţin unii nostalgici, câteva ore, douăzeci de minute şi o sutime de secundă, „starostele” Comarnicului de la începutul secolului douăzeci şi unu este „ridicat” de subţiori, din jilţul de aur al primăriei de către ANI. Ca să fim cât mai apropiaţi de realitate, lucrul acesta s-a întâmplat pe 24 februarie 2015, o zi friguroasă, geroasă pe alocuri, cu haitele de lupi ce zburdau pe uliţe, dar foarte călduţă prin birourile administraţiilor locale de pe cursul superior al Văii Prahovei. După ce „împricinatul” nostru – cu toată stima, vă salutăm! – a fost „săltat” puţin în aer, sum spuneam, de braţul de fier al Agenţiei Naţionale de Integritate. Adică împins mai încolo, pe uşa din dos a ist… pardon!… a primăriei, „iată cum nu se lasă mai prejos adversarii poliţiei!“ cu toate „smiorcăielile” dumnealui de victimă (ce-i mai place să pozeze astfel!) picurate substanţial îndelung şi lacrimogen prin unele fiţuici electorale cum că, vezi Doamne, i s-au luat bidiviii de la trăsură. În urma acestui gest epocal, demn de menţionat în monografia oraşului Comarnic, unele doamne şi domniţe până şi astăzi îndurerate „se spovedesc” între ele că mai simt în nările dilatate la maximum, dâra de parfumuri scumpe pe care nevinovatul nostru, da!…, le împrăştia pe vremuri, prin cartiere. Păi, hai să fim serioşi! Era firesc să se îmtâmple aşa ceva. Spuneţi-mi dumneavoastră, nevinovaţi alegători, care şef tânăr, serios, spălăţel şi cu dor de muncă, nu era interesat să afle ce se întâmplă pe „tarlaua” pe care o păstorea? Ar fi o prostie inimaginabilă din partea noastră să fim băţoşi susţinând sus şi tare că acest lucru ar fi total inoportun. Că ar contrazice legile noastre atât de necesare şi stufoase precum o coadă de vulpe. Dar să revenim la oile noastre, cum ne-ar da peste bot tot românul când ne pierdem în acolade fără prea mare importanţă pentru viaţa lui postdecembristă în care orbecăitul e la modă. Ei bine, în sfârşit, cu regretele de rigoare, sosise şi vremea ca Asociaţia Culturală „Lespezi-2004” să fie „surescitată”. Primarul interimar – ing.Mircea Costin Cocă – ştiutor de cele întâmplate cu aceasta, a fost de acord, fără să i se zbârlească mustaţa şi fără cea mai mică vorbă de împotrivire. Dimpotrivă. Aşa încât îi „porunceşte” consilierului cultural să iasă din atmosfera de amorţeală în care stagna, dus pe gânduri prelungi, aproape de bocet, după ce şeful lui de suflet părăsise, împins de la spate, prim-planul scenei politice. Şi să se implice ca această asociaţie care a umplut vidul cultural, la un moment dat, al urbei prahovene, să fie revigorată prin cooptarea de noi membri: „În acest sens, domnule Bărbulescu, vă rog să luaţi legătura cu cadrele didactice şi cu elevii din şcoli şi de la liceu!“… Scurt pe doi! Ce putea fi mai clar decât atât? Acum să vedem mai departe „efortul” depus de consilierul nostru cultural pentru a îndeplini, nu?, o sarcină de serviciu trasată de superiorul său. Primeşte dosarul Asociaţiei şi după ce îl studiază asiduu zi şi noapte timp de numai 24 de ore, îl uită definitiv într-un fişet de la biroul „Starea civilă” sau cum îl botează unii: „Picioare care nu se mai îndoaie, lacrimi în batistă, casă cu şi fără temelie, scâncetul de aur al celor ce vin etc. Neserioşi!… Neserioşi şi fără pic de adevăr ca şi în alte cazuri mai ales când susţin că numitul Pucheanu Florin din satul Şimon nr.136 (Bran) nu ar avea vilă în Comarnic, Ghioşeşti, pare-se pe la numărul stradal 108 – cu gardul asemănător cu cel al primăriei. Şi că în somptuoasa clădire ar sta cu chirie fostul nostru „staroste”. Cu sau fără chirie, ce ne interesează pe noi? Ce, nu are voie să stea şi dumnealui pe unde se simte bine? Acolo, în această vilă, poate că de pe balconul ei, privind apa Prahovei, simte cum curgerea ei prin timp şi spaţiu îl curăţă de necazurile prin care a trecut că nu-i uşor să fii om ca dumnealui când purta pe umeri imensa povară a unei uriaşe răspunderi edilitare! Vorbe de clacă şi să se omoare timpul cu ele! Ca să fie clar! Atâţia bucureşteni şi-au „trântit” ditamai viloaiele în Comarnic. Oraş de deal spre munte, cu climă sănătoasă, cu oameni harnici, buni gospodari, cu o pasarelă care i-a omorât centrul luându-i „faţa” Monumentului Eroilor şi cu o fântână arteziană pe care urinează câinii maidanezi etc. Ce, brăneanul nostru nu avea voie să-şi facă şi dumnealui o ditamai „căsuţa” pe aceste meleaguri blagoslovite de Dumnezeu? Mai terminaţi odată cu bârfa!… Se vede de la o poştă că nu aţi fost „pătrunşi” adânc de eseul filozofic al fostului primar, intitulat „Luaţi aminte!” şi afişat pe uşa biroului dumnealui până la fatidica dată de 24 februarie 2015. Puţin v-a păsat de câtă înţelepciune morală şi sfaturi de urmat „radiau” din el. Ca să „luaţi aminte!” vă vom cita din acesta, ca dintr-un clasic în viaţă: „Te întrebi adesea ce au aceşti oameni care au ocupaţie de bază BÂRFA, cu tine, de ce ai intrat în colimator, de ce nu au loc de tine? E simplu când cineva nu are loc de tine înseamnă că eşti prea „mare”… Mulţi respiră, se hrănesc cu bârfe, din asta trăiesc, asta e scopul în viaţă şi menirea lor pe pământ, viaţa lor e anostă, lipsită de strălucire, de ce nu s-ar băga cu bocancii în viaţa ta minunată… Cu o minciună, o invenţie, o defăimare!“ ş.a.m.d…. Ai, ai, ai! Acum aţi priceput cât de adânc gândea „filozoful” nostru comărnicean?… Regretele o să se ţină ca un câine lăţos după dumneavoastră când veţi cugeta zile şi nopţi, nopţi şi zile la aceste vorbe atât de pătrunzătoare şi înnodate în ciuda timpului ce trece.
Buuun!… Să revenim după această acoladă de undem am plecat. Aşa!… Eram la momentul când consilierul cultural din cadrul primăriei primeşte dosarul Asociaţiei „Lespezi-2004”, cu ordin de la primarul interimar, să facă tot posibilul ca această organizaţie culturală, cu merite deosebite în viaţa spirituală a Comarnicului, să scoată din nou pieptul în lume. Însă, surpriză!… După ce gerul îşi găsise loc, se pare, numai la Polul Nord, după ce înflorise toţi pomii de-ţi venea să stai şi noaptea prin livezi şi după ce iarba ducea dorul coasei, iată că, într-un amurg ce „bătea” mai mult a înserare consilierul nostru remunerat din belşug astăzi (aproximativ în jur de 30 milioane vechi!?!?) invita pe preşedintele Asociaţiei („Îngerul din coteţ”) la Casa de Cultură. Aici erau două eleve, mai „sărite” de clasa a VIII-a, în ochii cărora se putea citi cu sinceritate că le-ar onora şi bucura, în acelaşi timp, să facă parte din această mişcare culturală, exprimându-şi dorinţa de a se înfiinţa în cadrul Grupului Şcolar un cenaclu literar. De ce nu, au zis ele, şi la nivelul oraşului. S-au schimbat păreri deoparte şi de alta, dar plutea prin aer senzaţia ciudată că funcţionarul nostru, un înger cu pantaloni, ştia ceva când a „decretat”: „Din ordinul primit atâta pot la ora asta, ca să fie clar!”… Iată-ne din nou în biroul primarului interimar. Era pe data de 28 februarie 2016. Îi aducem la cunoştinţă, cu subiect şi predicat, că, uite, a trecut aproape un an şi că nu s-a făcut nimic din ceea ce s-a propus pe linie culturală ca oraşul să scoată capul în lume. Se spun lucrurilor pe nume şi capul plecat al domnului consilier cultural la auzul lor, (că, nu-i aşa?, capul plecat sabia nu-l taie!), e un semn că s-a pus punctul pe „i” şi nu pe „î”. (A se vedea „Ziar de Sinaia” nr.799/27 ianuarie 2016). Ce bine că mai sunt şi publicaţii de genul acesta care pun degetul pe rană! Şi unde, la pagina de Comarnic, se titrează: „Administraţia locală implicată într-o paletă largă de activităţi: revine în prim-plan organizarea manifestărilor culturale de certă valoare!). „Ne plângem” că în afară de elevii din ansamblurile „Floricica” şi „Codruleţu” de dansuri tradiţionale şi moderne – datorită pasiunii şi efortului depus de instructori, nicidecum, al „activistului” cultural care doar încuie şi descuie uşa Casei de Cultură – au dus faima Comarnicului peste graniţele lui. Dar şi peste ale ţării. Primarul interimar „nu crede în lacrimi“ şi este de acord şi hotărât să se pună – urgent – pe picioare Asociaţia Culturală. Să se înfiinţeze cenacluri literare, festivaluri, reluarea întâlnirilor de la Schitul Lespezi şi să se ţină anual concursul naţional „Martha Bibescu” prin care un juriu de specialitate să stabilească publicarea în volum a unui tânăr poet, scriitor, dramaturg sau eseist. Punct şi de la capăt… În acest sens se creionează „ţidula” de mai sus la care nici până în ziua de astăzi, (şi cred nici până la Sfânt Ilie sau la Sfântul Aşteaptă), nu s-a primit măcar o propoziţie principală, doamna juristă şefă a primăriei! Nu ştiţi, să se fi abrogat Legea 554/2004 actualizată în 2017! Că, după cum ştiţi, eu sunt din Valea Gâlmei şi n-am cum să fiu la curent cu ce lege apare, cu ce lege dispare în vremea asta de… varză legislativă. Vă sărut mâna şi vă mulţumesc! Ca să n-o mai lungim până la calendele greceşti, aşa după cum bănuiam, domnul Bărbulescu Mihai, care, probabil, nici astăzi, 17 iulie a.c., de ziua mea!, nu-i vine să creadă că fostul şef nu mai e primar şi, „inspirându-se“ din dosarul Asociaţiei „Lespezi-2004” Comarnic a înfiinţat, după dese plimbări spre şi dinspre vila din Ghioşeşti nr.108 – susţin sus şi tare unii –, Asociaţia „Centrul Cultural Comarnic 2016”. Ai!… Ai!… Ai!…, Doamne!… Cum ne-a fost gândul să „botezăm” Asociaţia astfel în 2004, ştiind de pe atunci ce va să fie prin 2016! Salut, domnul Miky! (şi ridic mâna în sus!) recunoaşteţi cât de deştepţi am fost noi atunci, şi scuzaţi-l pe Stealian Tăbăraş, că pe mine nu ai de ce: sunt un simplu „Înger din coteţ!” Din surse demne de încredere, domnia sa, cu tot respectul, este preşedinte, iar printre membriii fondatori se numără, ţineţi-vă bine!!!, ing.Dorian Vasile Botoacă. Nu aveţi milă de domnia sa, domnule Miky, din moment ce daţi „buzna” prin vila deţinută cu acte în regulă de către domnul Puchianu Florin, căutându-l pe fostul dumneavoastră şef! Poate în acele clipe se odihnea, îşi „seta” din nou gândurile, cugetând la destinele primăriei, ori, pur şi simplu, şi le limpezea pescuind în apele tulburi ale Prahovei peştele cel mare! În fine, nu-i numic în afara legii! Dar a moralei, domnule Miky? Adică aţi tras sforile din răsputeri ca să omorâţi un cal frumos pentru că domnia voastră nu putea niciodată urca sau sta în şaua lui. Închipuiţi-vă că pe drumul Ghioşeştiului  (bine asfaltat şi nu ca altele de prin cartiere care necesită reparaţii capitale numai după câţiva ani de folosinţă), îndreptându-vă spre „sediul” actual al neactualului şef, vă întâlniţi cu Stelian Tăbăraş, ori cu alt maestru în ale scrisului, regretatul Nicolae Paul Mihail care privindu-vă drept în ochi, vă bate obrazul! Realizaţi faza?… În acele clipe nu veţi intra în pământ – cum se zice – de ruşine?!?!… Ori puţin v-ar păsa?!?!… Sau, când citiţi „Proclamaţia” de la Lespezi, nu vi se ridică părul?… Cum care păr?… Ăla de pe piept şi de pe braţe!… Uitaţi ce-a scris în subsolul ei un oaspe participant la manifestările culturale care au avut loc în Poiana Schitului pe 23 iulie 2005: „Gânduri de iubire, de armonie, de voioşie, de bună dispoziţie mi-au adus paşii în acest loc minunat ca să fiu în rezonanţă cu cei care doresc şi se simt la fel ca mine. Vin din Bucureşti şi sunt fericită că suntem împreună ca să ne bucurăm şi să ne unim în gânduri şi simţiri. Trezeşte-te Române! Vă „treziţi” sau noaptea e atât de lungă încât nu e cazul?!?!… Ori noaptea e un sfetnic bun?!?!…
Cu tot respectul!

cerere ciutacu

You may also like...

Leave a Reply