Comportamentul de slugă

new-9

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

Mulți își mai amintesc, probabil, viața pe care o trăiau înainte de 1989, când poporul român avea un comportament de slugă, cu anumite beneficii desigur (“nu prăji friptura cu geamul deschis că vine securistu’ să ne caute-n frigider carnea de la fabrica de salam, nu zice bancuri despre partid că poate te-aude cineva și mă cheamă tovarășu’ secretar la raport”, etc, vă amintiți probabil mai bine decât mine). Momentele de “răzvrătire” erau rare și se consumau pe la colțuri cu vorbe în șoapte. Dacă facem un salt doar în timp păstrând același spațiu, orașul nostru, putem încerca să facem niște analogii și analize. Așa cum scriam în ediția trecută, luăm una bucată persoană despre care există bănuiala că e rudă cu un mare șef local de partid. Îi organizăm un concurs, nu contează că n-are ce-i trebuie, e omul partidului ce dracu’, și-i dăm postul. Vreo diferență până acum? De nuanță, de fond în niciun caz. Bun, i s-a organizat concursul a luat postul. Urmează o plângere la poliție și o clasare. Partidul are dreptate măi muritorilor, n-ați aflat în câteva zeci de ani?
Urmează partea a doua, nemulțumirea. Merg pe stradă și mi se spune, obligatoriu în șoaptă, cât de nenorociți sunt cei ce conduc, ce ne facem, că le-ar face nu știu ce în nu știu ce fel. Curajoși tare oamenii aștia, adevărați “urmași ai dacilor” ce să mai! Curajul se termină însă la capătul paravanului în spatele căruia să ascundeau, după paravan aleșii nu se mai spală, e suficient să iasă pe stradă și “urmașii dacilor” nu mai contenesc cu laudele și acuzele la adresa altora și, evident, cu spălatul aleșilor cu limba, cum vă așteptați altfel, doar suntem războinici. Regret din suflet că m-am implicat, regret din suflet că nu am ce să schimb… Și atunci exista un sistem represiv care subjuga oamenii profitând de sărăcie, frică și lipsa societății civile. Acum sunt alți oameni în alt sistem care profită de aceleași lucruri. Totuși există o parte bună, putem alege ce facem cu viața noastră, nu mai suntem nevoiți să trecem Dunărea înot. Democrația o face societatea civilă, fără implicare rămân doar niște idei frumoase pe niște hârtii, adică o democrație de hârtie pe hârtie. Politicianul nu mai are Dacie 1300, are Mercedes, securistul nu mai aleargă după mirosul de carne, vânează politicienii cu bani să-și ia “dreptul”, oamenii au rămas cu speranța apariției unui salvator, ceea ce nu se va întâmpla niciodată desigur. Realitatea, cel puțin mie, mi-a confirmat că nu există partide, ideologii, interes pentru țară, neam, și alte clișee d-astea. Avem un partid “mamă” care s-a divizat în mai multe găști, organizate în două tabere, “putere” și “opoziție” se numesc acum. Sunt conduse de o singură ideologie, cea a banului. Restul sunt vorbe, deșarte din păcate. N-am apucat să trăiesc decât 6 ani în comunism, dar tare mi se pare că e alt film dar cu scenariu asemănător, pentru majoritatea dintre voi o să fie “criză” toată viața și din păcate nu e vina voastră, este a noastră, a tuturor. Comunism am avut vreo 50 de ani din păcate, din noua eră au trecut 27, nu credeți că e momentul să scoatem capetele din ascunzători? Nu trebuie să încheiem fiecare etapă cu execuții publice, e de ajuns să spunem stop, și e simplu tare că-s foarte fricoși, la fel ca noi din păcate..

You may also like...

Leave a Reply