Fără prejudecăți despre un subiect fierbinte

Subiectul homosexualităţii este unul dintre cele care nu se epuizează niciodată. Lucrurile sunt, dintr-un anumit punct de vedere, foarte limpezi: homosexualii există şi au drepturi, iar oamenii se împart în categorii cuprinse între două extreme – cei care sunt de acord necondiționat cu homosexualii şi cei care (cum ar fi unul dintre personajele de notorietate din Sinaia) – care vorbesc despre homosexualitate ca despre un exces, citez „de-a dreptul decerebrat şi periculos pentru însăşi existenţa fiinţei umane”. Precizez din capul locului că nu sunt de acort cu niciuna dintre aceste forme extreme de raportare la fenomenul homosexualității. Lucrurile sunt cu mult mai nuanțate. În opinia mea, una dintre cele mai condamnabile poziţii pe care le poate avea un om cu privire la această chestiune este cea exprimată prin cuvintele: „n-au decât să facă ce vor în intimitatea lor; câtă vreme nu îmi aduc mie niciun prejudiciu este OK”. Spun că această poziţie este condamnabilă pentru că este totalmente egoistă şi pentru că nu oferă nicio perspectivă asupra viitorului. De ce este egoistă? Pentru că pune preţ exclusiv pe ceea ce i se întâmplă celui care o formulează. „Faceţi ce vreţi câtă vreme nu mă afectaţi pe mine”, spun exponenţii acestei poziţii. Dar la fel ar putea spune cineva „n-aveţi decât să omorâţi bătrâni în azile, câtă vreme nu mă omorâţi pe mine, este OK” şi cred că nu ar fi nevoie de mai multe argumente ca să devină limpede că teoria cu pricina este profund egoistă. De ce ignoră viitorul? Pentru că proliferarea, extinderea şi – eventual – generalizarea homosexualităţii poate pune în pericol însăşi existenţa omenirii, inclusiv a urmaşilor celor care susţin teoria „faceţi ce vreţi cât timp nu mă afectaţi pe mine”. Să ne închipuim că peste un număr de decenii, urmaşii lui Giculescu, cel care astăzi acceptă homosexualitatea cu condiția să nu-l afecteze pe el personal, nu găsesc parteneri pentru naşterea de copii. Familia lui Giculescu îşi încheie existenţa. Oare această posibilitate nu-l afectează nicicum pe Giculescu – cel de azi? Dar cea mai sinistră farsă este cea jucată, pe această temă, de Biserica Ortodoxă. După cum se știe, în epistola sa către romani, apostolul Pavel a scris: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.” Ce înseamnă asta? Printre altele, că slujitorii Bisericii împărtășesc opiniile lui Pavel și sunt împotriva homosexualității. Ajunși în diferite poziții în ierarhie, acești oameni țin predici în care condamnă cu tărie patimile trupești, le cer oamenilor simpli să ia aminte și să se înfricoșeze de asprimea pedepselor, dau canoane, ba mai scriu și cărți moralizatoare pe tema păcatului cu trupul, de parcă ar fi, duhovnicește, cel puțin de-o seamă cu călugării pustiei care s-au luptat acolo cu Satana câteva zeci de ani. Când colo, aflăm că unii dintre ei (și câți or fi, numai Dumnezeu îi știe) se dedau ei înșiși păcatului, unii preacurvind cu femei, alții, fără a ține seama de ce spune Pavel, chiar cu bărbați. În opinia mea, astfel de oameni ar trebui degrabă afurisiți și dați afară cu șuturi din Biserică. În loc de asta, ce face BOR? Începe cu vechiul și cunoscutul stil „stai să vedem, c-o fi, c-o păți, că sucită, că-nvârtită”, exact cum fac politicienii din parlament când sunt prinși cu mâța-n sac. Din punctul meu de vedere, homosexualii sunt liberi să-și satisfacă instinctele câtă vreme nu încalcă legea. Preferința sexuală nu mai este un delict. Probabil că Dumnezeu, care este atotputernic și atotcunoscător, nu va lăsa ca omenirea să se stingă din pricina faptului că nu se vor mai naște copii. Într-un fel sau altul, va găsi el o cale. Așa că nu e nevoie să încercăm să ne substituim Persoanei Divine. Homosexualitatea trebuie să fie acceptată ca unul dintre chipurile de manifestare ale fiinţei. Ea nu trebuie nici condamnată, nici batjocorită, nici compătimită. Pur şi simplu, trebuie constatat şi acceptat că ea există. Dar asta nu înseamnă că noi, ceilalți nu avem nimic de făcut. Părerea mea este că ar trebui să facem o campanie permanentă, pe întreg parcursul vieţii noastre de oameni conştienţi, pentru valorile heterosexualităţii. Trebuie să luptăm pentru noţiuni fundamentale, cum ar fi cea de familie compusă din mamă de sex feminin, tată de sex masculin şi copil născut de mama de sex feminin pe cale naturală, în urma contactului sexual repetat cu tatăl de sex masculin. Trebuie să ne activăm cumva. Să vorbim despre frumuseţea copiilor noştri, să ne mândrim că îi avem, mamele să spună peste tot cât sunt de mândre că au născut, taţii să povestească despre felul în care au descoperit ce mult seamănă băieţii lor cu ei înşişi în vremea în care erau copii. Cred că trebuie să ne apărăm dreptul de a fi heterosexuali, pentru că iată, am ajuns vremuri în care el nu mai este înţeles de la sine. Nu, nu cred că trebuie să ne constituim în asociaţii. Trebuie doar să ne afirmăm heterosexualitatea, la fel cum femeile îşi afirmă feminitatea. Atât.

prof. Raul BAZ, editorialist

You may also like...

Leave a Reply