Infernul șerpuirii duminicale

prof. Raul BAZ, editorialist

În fiecare duminică, televiziunile se întrec, spre seară, să transmită imagini cu coloana de autoturisme care șerpuiește pe Valea Prahovei. Formată, în general, din mașini înmatriculate în București, această coloană conține mii și mii de familii care se întorc în capitală, venind de la munte, unde și-au petrecut sfârșitul de săptămână. Se merge bară la bară, cu maxim 5 km/h și doar din când în când, pe distanțe scurte, viteza crește până la 20 km/h. Cei care au stat la grătare și beri timp de două zile, simt dorința de a renunța pentru totdeauna la astfel de ieșiri. În fond, locuri cu iarbă și izvoare cristaline sunt în multe alte părți, nu doar la Sinaia, Bușteni sau Predeal. Cabane și pensiuni de asemenea, pot fi găsite la tot pasul. De ce oare ar alege cineva să se supună de bunăvoie la caznele șerpuirii de duminică? Și uite-așa, rumegând astfel de idei, bucureștenii ajung în 4-5 ore acasă, năclăiți de sudoare și cu nervii încinși, pe un drum care altminteri se poate face în mai puțin de două ceasuri. Cam asta este esența turismului de week-end în centrul țării.
Lucrurile au mers într-un crescendo amețitor din vremea Revoluției încoace. Numărul mașinilor a crescut continuu, unitățile de cazare s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, orășelele de munte au devenit apte să înghită tot mai mulți turiști. Acest fenomen nu avea cum să-i scape nici celui mai bătut în cap dintre repetenți. Cu toate astea, la aproape 30 de ani de la declanșarea urgiei, drumul dintre București și Brașov se parcurge în condiții din ce în ce mai grele. România a avut, în această perioadă, patru președinți, dintre care unul, mă refer la Traian Băsescu, fusese, anterior, ministru al transporturilor. La conducerea guvernului s-au perindat 20 de premieri, la transporturi peste 20 de miniștri și cohorte de secretari de stat. Ca să nu mai vorbim de puzderia agențiilor, inspectoratelor, birourilor și autorităților cu atribuții în prognoză și dezvoltare, unde s-au înghesuit ca sardelele clienții partidelor, pentru bani frumoși și oportunități nebănuite. Mai mult, la Prefectura Prahova numărul prefecților și subprefecților post-Ceaușescu este uriaș. Și nu mai zic de președinții CJ Prahova, de vicepreședinți, consilieri și funcționari ai Casei Albe. Toți cei enumerați și încă de n ori pe-atâția, ar fi trebuit să facă ceva, conform fișei postului, inclusiv pentru rezolvarea problemei circulației de week-end pe Valea Prahovei. Nimeni nu a făcut absolut nimic. Desigur, dacă-i întrebi, îți vor arăta scheme, studii, proiecte, vor demonstra că au făcut simpozioane și conferințe, vor perora pe marginea fondurilor europene și multe altele. Dar asta e tot: circulația rămâne de coșmar, după 30 de ani de așa-zisă „administrație europeană”. Problemele cele mai mari le ridică, atunci când vine vorba de gâtuirea circulației, două localități: Bușteni și Comarnic. Cozile datorate Buștenilor se întind până dincolo de Predeal. Dacă ai scăpat, treci Sinaia (care, datorită lui Ceaușescu, are variantă de ocolire), iar de pe la Izvorul Rece încep problemele generate de Comarnic. Aceste două orașe, Bușteni și Comarnic, sunt responsabile, prin lipsa unui concept de fluidizare, de 80% din întârzierile și sincopele care apar pe ruta Brașov-București. Străzi înguste, semafoare, multe intersecții, curbe la care trebuie încetinit, supermarketuri cu jocurile lor de priorități, ca să nu mai vorbim de poliția rutieră, la vederea căreia orice șofer are instinctul de a încetini. Ei bine, de treizeci de ani, nici la Bușteni, nici la Comarnic, nu s-a făcut nimic pentru schimbarea acestei stări de lucruri. Domnii primari au așteptat frumușel construcția autostrăzii, care le-ar fi rezolvat problema. Dar cine să facă autostrada? Alde Șova? Hai că nu mai spun nimic, nu vreau să mă enervez. Domnii primari de la Bușteni și Comarnic (nu-i pun la socoteală pe ultimii, pentru că abia au fost aleși) ar fi trebuit să miște lucrurile. „Cum?” vor întreba ei, iar eu le voi răspunde simplu: „Nu trebuie eu să știu cum, voi sunteți primari, voi trebuie să găsiți soluții. Când candidați, promiteți marea cu sarea, după aia începeți cu justificările – nu sunt bani, nu se poate, nu e lege etc. Să vă fie rușine!”.  Atunci când există voință și preocupare, întotdeauna se poate face ceva. O colaborare punctuală între primăriile și consiliile locale din orașele Văii Prahovei, Prefectura Prahova, Consiliul Județean Prahova și Guvernul României ar fi produs în 30 de ani o soluție. De ce nu a apărut această soluție? Să răspundă fiecare. Am văzut că Sinaia anunță din nou o investiție într-un Aqua Park (despre care se tot pomenește încă din 2005). S-a gândit cineva la consecințe? Dacă va începe să funcționeze, parcul acvatic va aduce un număr și mai mare de turiști. Ce va însemna asta pentru circulația de week-end (și nu numai) dintre București și Brașov? Valea Prahovei este și așa sufocată. Câte ore va dura întoarcerea acasă a unei familii din București care și-a petrecut week-endul la Predeal? Sigur că inconștienții au răspunsul tipic: „dacă nu le convine să nu mai vină”. S-a gândit vreunul dintre acești filosofi de mahala ce ar însemna pentru Sinaia, Bușteni, Predeal, ca turiștii să caute alte destinații? Sigur că nu, lor le e de ajuns că au cârciuma aproape și găsesc acolo votca vieții lor. Fără turiști, orășelele din zonă s-ar prăbuși economic. Dar turiștii vin în continuare, chiar și în aceste condiții mizerabile de transport oferite de cei care stau moț pe grămezile lor de putere. Și vor veni în număr tot mai mare. S-a întrebat cineva ce efecte are acest du-te vino asupra naturii din zonă? A făcut cineva vreo estimare a pagubelor produse de mii de mașini mergând cu 5 la oră și eliminând gaze otrăvitoare? Ah, da, probabil că deștepții din administrații s-au gândit și acum, pe lângă autostradă, așteaptă și înlocuirea mașinilor pe benzină și motorină cu autovehicule electrice, nepoluante.

You may also like...

Leave a Reply