Legea metrului cub

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

În penultima ședință de consiliu s-a votat, printre altele, și valoarea pe fiecare metru cub de deșeuri, altele decât cele menajere. În urmă cu ceva timp, mai fusese propusă o dată cu 250 lei/ metru cub de deșeu, preţul incluzând T.V.A. Având în vedere faptul că acest preț includea și taxa de 80 lei plus T.V.A., taxă care între timp s-a amânat, era ceva normal să se mai voteze o dată, scăzând din prețul final echivalentul acestei taxe. La un calcul sumar, din cei 250 de lei, era normal să se scadă cei 80 plus T.V.A., aproximativ 95 de lei, deci undeva la 155 de lei preț final. Nu voi sta să insist mai mult acum, dintr-o logică pe care nu o înțeleg, și care nu a fost explicată  s-a votat prețul de 192 de lei, inclus T.V.A. Poate există o explicație, probabil cel desemnat de oraș să negocieze o va explica, este puțin important acum. Ce este important și ceea ce ar trebui discutat, este efectul acestei legi locale. Este un prim pas în educarea forțată a celor ce generează deșeuri, dar insuficient și care, dacă va rămâne doar sub această formă va avea efect tot asupra celor ce sunt corecți, celor care plătesc taxe, adică cetățenilor. Cei care s-au obișnuit să ignore legile o vor face în continuare. Ceea ce vreau să spun se poate observa foarte ușor dacă alegeți să faceți un traseu ușor prin zonele noastre. Drumul Calea Codrului este folosit de unii ca și groapă de gunoi, drumul către cota 1400 la fel, drumul către cota 1000 la fel, plus veșnicul coș de gunoi, care ține loc și de fosă, și de groapă de gunoi, și de spălat mașini, utilaje, uleiuri, râul Prahova, toaleta Văii Prahovei mai bine spus. Cei care au aruncat deșeurile nu au plătit nici cei 45 de lei/mc cât era până acum taxa, cum credeți băi inteligenților care propuneți aberații d-astea că vor plăti 200 de lei, de 4 ori mai mult dacă nu veniți și cu măsuri complementare acestei legi, cu un sistem de supraveghere integrat pe toate punctele în care s-au aruncat deșeuri, cu amenzi uriașe pentru cei care sfidează legile, cu o verificare strictă asupra firmei care preia deșeurile. Tot oamenii de bună credință vor plăti, normal, doar legile sunt pentru cei de rând, nu pentru toți. Un metru cub, la noi în România, are foarte multe valori, și pentru a nu ține o teorie despre cât de mare sau mic poate fi metrul cub în România, vă propun doar un mic exercițiu. Luați o cană și încercați s-o umpleți pe rând cu pietre mari, următoarea cu pietre medii şi la final cu nisip. Vedeți, aceeași greutate poate avea foarte multe volume, depinde de cum se umple. Fiți siguri că cei care vor prelua deșeurile vor veni cu mașini omologate de un anumit volum. Trebuie verificat însă cum se va umple acel volum maxim omologat al mașinii, altfel o cursă de 18 mc se va transforma în una de 12, adică metrul cub pe care îl plătiți nu va mai fi 200 de lei, ci 300 de lei… Cei care produc deșeuri în cantități mari, de peste 15 mc ar trebui să fie obligați să și le transporte singuri, iar autorizațiile de construire/desființare să se emită doar în baza unui contract cu o groapă de gunoi și cu o firmă specializată de transport, iar pentru societățile din Sinaia care produc deșeuri să se pună la dispoziție un teren și un cântar și să fie taxați la tonă, taxatul la metru cub este o formulă pe care am fost învățat s-o refuz și n-am folosit-o niciodată neînsoțită de o verificare a greutății. Prețul însă trebuie să poată fi suportat și de societăți, și să fie plătit de către toate, altfel se vor ajuta doar anumite societăți, și asta este infracțiune. Eu știu din propria experiență cum eram obligat să respect o lege pe care alții o “săreau” și îmi era foarte greu să rămân competitiv. (Asta au făcut unii, au abuzat de legi și de instituții locale pentru a-și crea avantaje, ei sau apropiații lor). În termeni cât mai simpli, este modalitatea în care prețul îl face cel care încasează în funcție de câți bani are nevoie, pentru că încarcă mașina în așa fel încât să pară doar mult… Atât de mult ne place să ne păcălim unii pe alții cum nu credeam să poată exista undeva în lumea asta. În loc să învățăm să facem afaceri corecte, să ne dezvoltăm împreună noi ne ocupăm numai cu “găinării”. Așa aproape am distrus o țară bogată rămânând însă un popor sărac, din păcate suntem săraci și cu duhul nu numai la propriu și mai nou ne exportăm și alungăm și ultima resursă, inteligența care ne-a mai rămas în țară. Vreau totuși ca măcar în Sinaia să începem să nu ne mai păcălim unii pe alții…

You may also like...

Leave a Reply