Între disperare şi speranţă!

Un articol de Vasile Ioan Ciutacu

Mă cunoaşteţi, de-acum, atât de bine încât putem declara fără tăgadă că suntem rude apropiate. De-aceea vă spun – mai bine zis mă destăinui dumneavoastră – că nu am motive să mă bucur prea mult când observ ce se petrece în societatea românească de astăzi… De la cea civilă până la cea statală şi parlamentară. Adică, de fapt, cu ce se prezintă România, în ansamblul ei, în comparaţie cu alte state fie ele din U.E. sau de pe alte meridiane. Bineînţeles că exclud aici asemănarea acesteia cu ţări bananiere, încă tribale. Mă ştiţi că sunt un om care trece, din păcate, prin porţile deschise ale inimii aproape toate seismele ce zguduie din temelii viaţa bietului român al cărui geamăt se aude dureros prin istorie. Spre exemplu, am fost atent la ce s-a întâmplat zilele trecute la comemorarea Bătăliei de la Mărăşeşti, când s-a făcut atâta caz nu de eroi, ci de dimensiunea colivei făcută pentru pomenirea celor căzuţi în crâncenele lupte pentru apărarea ţării şi întâmplate acum o sută de ani. Nici pic de respect pentru ei din partea unor politicieni şi jurnalişti obişnuiţi în a menţiona totul până a cădea în derizoriu. A fost o ceremonie care ne defineşte astăzi ca neam ce refuză să-i înveţe pe copiii lui – adică pe viitorul ţării – adevărata istorie a României. A fost o manifestare fără pic de trăire sufletească, numai aşa, ca să bifeze unii politicieni cât de „patrioţi” sunt ei. E adevărat mult stimate Kelemen Hunor? Atunci ce pretenţie să mai avem de la tineret?… Deunăzi, pe bulevardul Carol din Sinaia, un tânăr postat într-un cort pentru a lua tensiunea arterială celor interesaţi, „alunecând” într-o discuţie despre trecutul nostru, a decretat fără drept de apel: „Azi suntem aşa de săraci pentru că monarhia ne-a jecmănit ţara!” Dumnezeule, când auzi asemenea enormităţi de la un tânăr, nu-ţi vine „să te scufunzi” cu totul în pământ? Nu-i aşa, domnule profesor Aurel Soroceanu? Sau alt exemplu: un taximetrist tânăr, chiar foarte tânăr, fără nici ce-a mai mică îndoială în glas la „vaetul” nostru de ce timpuri trăim, a dat verdictul accelerând la maximum autoturismul: „Păi, dacă şi Hristos a omorât copii, la ce să ne mai aşteptăm?” Auzind acestea, noi, cei din taximetru, am făcut ochii atât de mari de parcă îl văzusem pe Necuratul. Şi la o comandă toţi ne-am făcut semnul crucii! Iată cum gândesc unii tineri – adică viitorul ţării – care sunt convins că nu reprezintă majoritatea. Dar sunt exemple care te înfioară şi întăresc regula că educaţia noastră este sub pământ şi nu la pământ. Dar nu se poate trăi fără speranţă! Aşa încât în ultimul timp am fost foarte bucuros să constat că administraţia locală Comarnic încearcă din răsputeri, şi reuşeşte, ca, treptat, treptat, să împingă căruţa împotmolită până dincolo de roţi. Adică, să pună ordine în Primărie după haosul şi dezastrul moştenit de la fost conducere. Ştiu, răbdarea comărniceanului a ajuns la limite, dar gândiţi-vă, oameni buni, că actualii aleşi locali trebuie dintr-o casă arsă să zidească una nouă. Lucrul acesta cere timp, presupune o schimbare de mentalitate şi asta nu se face bătând din palme. Cei care îl regretă pe fostul primar nu fac altceva decât să ne „omoare” cu fiecare zi, ziua de mâine. Şi asta e strigător la cer! Afirm toate acestea deoarece am suferit pe pielea mea „domnia” halucinantă (şi bine că i s-a pus capăt!) a vechii „dinastii”. Şi când afirm aşa ceva să nu vă închipuiţi că sunt „un instigator” (vorba fostului primar) şi că debitez „mizerii”. Sau sunt în slujba unor politicieni. Este purul adevăr că de când a lăsat frâiele din mână fost primar – regretatul ing. Golgoţiu Enea şi până când a fost nevoit să părăsească primăria edilul şef ing.Botoacă Dorian Vasile – aproape unsprezece ani – „corabia” administraţiei locale s-a scufundat încetul cu încetul, instalându-se, „calculat”, dezordinea, haosul, ca nimeni să nu mai ştie ce şi cum! Şi asta, să fim bine înţeleşi, nu s-a întâmplat numai în Comarnic. Ci în toată ţara. Ştiu că voi fi înjurat de multă lume, dar acesta este purul adevăr. Aud des: „Mai bine era pe vremea lui Botoacă! Ne-a făcut drumuri, trotuare şi atâtea altele!” Dar, oameni buni, vedeţi că drumurile în totalitate (cu excepţia străzii Ghioşeşti unde se află vila luxoasă a … brăneanului Florin Pucheanu şi a celor 3,2 km la ieşire din Ghioşeşti, până la Cantonul Silvic) sunt… varză. Trebuie din nou luate la mână, metru cu metru, făcute rigole etc, iar dalele de beton de pe trotuarul din dreapta, înspre Bucureşti, majoritatea s-au exfoliat. Comparaţi trotuarul acesta cu cel executat prin 1996, şi aflat pe partea stângă în acelaşi sens al DN1-lui, spre capitală. Şi câte mai sunt de zis, dar toate la timpul lor… Iată că din 2004 şi până astăzi nu s-a mai văzut un program de audienţe pe uşa biroului primarului. Acum este. E un început benefic. Se ştie de câte ori noi, presa, ne-am legat de faptul că în primăria Comarnic nu se făceau audienţe cum scrie la lege. Adică deloc, conform legii. Comărniceanul ştie acum că în zilele de luni şi miercuri primarul îl aşteaptă cu uşa deschisă ca el, cetăţeanul nostru, să-şi spună păsul. Va fi trecut în registrul de audienţe ce problemă îi apasă pe inimă, vizavi de el, ca om al cetăţii, cine răspunde din partea primăriei de rezolvarea doleanţei lui, în termenul prescris de lege. Adică respectând legea se imprimă disciplina în primărie şi în rândul cetăţenilor, cu alte cuvinte. Vorbele lor legate de gospodărirea oraşului de „dureri” personale etc. nu vor mai fi de-acum luate de vânt. Vor fi trecute la catastif şi cineva va răspunde de rezolvarea lor. E o evidenţă clară. Aici e un merit al primarului – ec.Sorin Popa – care nu s-a mai lăsat dus de val şi a pus piciorul în prag. Primarul mai trebuie, între patru ochi, ca să nu se audă, să ceară secretarei primăriei ca să pretindă celorlalţi angajaţi din administraţie să răspundă în termen la cererile şi sesizările cetăţeanului, conform legii. Pentru dumneavoastră, stimaţi cititori, am fost la şedinţa Consiliului local din 31.07.2017, orele 18:00. Faţă de şedinţele consiliului de pe vremea fostului primar, acum este cu totul altceva. Aşa încât vă lansez propunerea ca să veniţi la ele pentru că aici se hotărăsc lucruri legate de viaţa dumneavoastră. Pe vremuri, şedinţele Consiliului local durau în jur de o jumătate de oră. La proiectele de hotărâri ale primarului cam toţi consilierii, aparţinând partidului din care făcea parte domnia sa, votau, ca la comandă, cu mâna pe sus. Deci se aproba rapid, opunându-se când era cazul, cu competenţă, singurul fost consilier PSD – Ciprian Peticilă.
La şedinţa din 31.07.2017, spre exemplu, s-a luat punct cu punct în dezbatere ordinea de zi. Concludent este faptul că, spre exemplu, la punctul 5, şi anume: „Proiect de hotărâre privind stabilirea salariilor de bază aferente funcţiilor din cadrul familiei ocupaţionale Administraţie”, concluziile au fost scurte şi la obiect.
Ing.Ion Toma, consilier PSD: „Nu-i treaba noastră! E problema pe care trebuie s-o rezolve primarul. El dispune de ce echipă îşi face. La salariile de-acum şi funcţionarii din primărie ar trebui să se poarte mai atent cu cetăţenii, pentru că, atât ei, cât şi noi, suntem salariaţii dumnealor!”
Ec. Dorina Scumpu, consilier PSD: „Să se aibă grijă ca nu cumva cheltuielile prin această salarizare să depăşească veniturile din buget!”
Primar ec. Sorin Popa: „Şi eu trebuie ca mâine să fiu altul faţă de cel de azi. Adică mai performant”.
În afara ordinei de zi s-a prezentat şi o „plângere penală împotriva făptuitorului Botoacă Vasile Dorian, fost primar al oraşului Comarnic”, deoarece firma SC ASCON SRL Câmpina a dat în judecată primăria Comarnic pentru că „nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate exclusiv de făptuitor” prin livrarea cantităţii de 506 mc beton existând o seamă de inadvertenţe, atât în acte, cât şi pe teren. Cert este că betonul nu prea se găseşte în totalitate pe drumurile publice şi actele pe care le deţine primăria în acest sens sunt „cusute” cu aţă… neagră de tot. Funingine.
„Prin sentinţa civilă nr.980/01.10.2010 a Judecătoriei Sinaia se obligă ca Primăria Comarnic să plătească firmei SC ASCON SRL „frumuşica” dar dureroasa sumă de 319.928,91 lei. Concluzia consilierilor faţă de această plângere penală: „Mingea e în terenul executivului”. Nu putem încheia aceste rânduri fără a nu menţiona mesajul doamnei Liliana Spurcaciu preluat de pe facebook, cu privire la bursele de merit acordate elevilor din Comarnic: „Felicitări copiilor! Tot ei ne scot la lumină prin copilăria lor! Întrebări: Ce le oferim? Un oraş dator vândut Europei? Ce-aţi făcut, măi oameni buni, de aţi oropsit copiii? Nici nepoţii copiilor acestora nu vor putea plăti aceste datorii care sporesc cu 1000 de euro pe zi!!!” Nu cumva DNA-ul şi alte organe abilitate ar trebui să-şi suflece mânecile şi să „studieze” atent unele dosare din primăria Comarnic, prin care banul public, săracu’, a fost nevoit să se joace de-a v-aţi ascunselea?

You may also like...

Leave a Reply