Corespondenţa din Thassos

new-9

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

Această insulă din nordul Greciei are o populație de câteva mii de locuitori care trăiesc, în marea majoritate, din turism. Este o zonă în care toată lumea are câte o mică afacere. Unii fac croaziere cu bărci, alții închiriază, alții au câte o mică tavernă etc. Din momentul în care te dai jos de pe feribot ești asaltat de zâmbete. Locul de parcare nu-l gășeşti ușor, este plină insula, însă toate locurile de parcare sunt destinate turiștilor.  Caracatițe am văzut doar în apă, toată lumea parchează civilizat…. unde poate fără bani. Urmează întâlnirea cu turiștii insulei… puțin impresionant, majoritatea sunt români. Din discuțiile cu un patron de tavernă constat că afacerea lui depinde foarte mult de români… O insulă din frumoasa Grecie care depinde foarte mult de turistul român, același turist probabil care e sătul de caracatițele din România și vine să le vadă și pe cele din Grecia, același turist care am observat că poate fi și civilizat. Sunt puțin contrariat, în Grecia gunoiul se aruncă la coş, în România în pădure… Cred că ne lipsește respectul faţă de noi înșine. În fine, să revenim la micile afaceri ale insulei. Personajul grec pe care l-am avut ca și cunoștință pe insulă se numeşte Nikos. Nikos nu știe exact echipa care conduce insula, însă știe că toți care au condus sau conduc destinele insulei au două priorități: afacerile localnicilor și îmbunătățirea condițiilor oferite turiștilor. Ei nu se visează un Monte Carlo sau vreo insulă din Spania, ei sunt grecii modești care încearcă să ofere un turism decent. Ei sunt grecii care au o insulă și trăiesc toți bine de pe urma ei. Parcă și văd chioșcurile din Sinaia și… mă enervez şi nu am chef, așa că o să evit să vorbesc despre perle. Vine și seara în care, evident în orice excursie, mă impresionează o întâmplare. Merg la plimbare seara prin stațiune. Grecul nostru ne duce să mâncăm cele mai bune gogoși, îmi venea să-i zic ceva, normal că nu mi se părea ceva demn de nivelul meu de locuitor al perlei să merg să mănânc o gogoașă amărâtă în Grecia. În fine, ca să nu ne supărăm gazda, am mers. Un magazinaș decent, cu o mică terasă și un moșuleț care făcea niște gogoși cu o lingură… Uau!, i-am spus, m-ai dat pe spate, asta e tot? Ce-mi spune omul: îmi arată bătrânelul și-mi spune că el este patronul. Face asta de zeci de ani, are cele două hoteluri din spate și terasele de lângă și câteva milioane în cont. Munca lui arată doar respectul pe care îl poartă afacerilor sale, clienților și respectul faţă de el însuși. Ăștia nu au auzit de combinații, șmecherii, tunuri, ăștia se respectă.

You may also like...

Leave a Reply