Reperele societății din politică

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

Cred că este momentul să ne gândim puțin și la oamenii care au făcut cu adevărat politică în România. La data la care scriu articolul, unul dintre ultimii oameni care erau considerați un reper de moralitate, care și-a sacrificat viața pentru un ideal și pentru România, s-a stins din viață la venerabila vârstă de 100 de ani, domnul Mircea Ionescu Quintus. Genul acesta de oameni, alături de Corneliu Coposu (acest om a stat 17 ani în pușcăriile comuniste pentru un singur lucru, avea altă dimensiune ca și personalitate, pe care unii nu o puteau percepe și tolera, este bine totuși să nu uităm că era trecută ne-a distrus identitatea comițându-se multe atrocități), Ion Diaconescu și alții asemenea lor, puțini, au încercat să influențeze o generație de politicieni, din păcate mirajul puterii și al banului pot distruge destine, chiar o societate. Eu aș recomanda oricui să citească cărțile scrise de Corneliu Coposu, pot fi o experiență cu adevărat impresionantă, în special pentru orice tânăr care nu are conturată încă o idee despre ce înseamnă politica, idealurile, țelurile în viață etc. Noi, din păcate, nu mai suntem capabili să ne sacrificăm o zi pentru cei din jurul nostru, nu mai vorbim de o parte bună a vieții noastre. Sincer nici mie nu-mi convine și chiar am vrut să renunț de mai multe ori la funcția de consilier local, de fiecare dată însă m-am forțat să merg înainte cu speranța că se vor implica mai mulți totuși, pentru că, indiferent din ce perspectivă am privi, dacă oamenii corecți nu se implică, vor rămâne tot “ei” să ne decidă viitorul, asta în cazul în care vom mai avea politicieni, la cum se văd lucrurile, asistăm aproape la o nefericită dar probabil necesară “lege marțială” ascunsă. Sunt sigur că majoritatea oamenilor au avut de suferit, mai mult sau mai puțin desigur, din cauza politicienilor. Societatea civilă cu siguranță nu va apăra politicieni, indiferent de cine va produce abuzuri asupra lor, asta mie mi-e foarte clar și ușor de înțeles. Politicienii “de tranziție” au fost lacomi, nu au avut alt scop decât îmbogățirea lor rapidă, case la Monte Carlo, conturi în străinătate etc., deci empatie din partea oamenilor sigur nu pot avea. Strategia de țară nu a existat, România e ruptă practic în două acum, Ardealul pare că e tot mai mult în Vest, destul de departe de România… nici măcar o autostradă care să lege capitala de restul zonelor nu avem, nu mai vorbesc despre dezvoltarea infrastructurii spre Republica Moldova. Ca în tot ce am scris până acum, inevitabil, de la abordarea generală trebuie să ajungem și la cazul particular, orașul Sinaia. Avem o dezvoltare imobiliară evidentă, însă haotică, fără o direcție clară, în afară de cea a mătrășirii terenurilor, o dezvoltare urbană totuși mult peste ce există în zona noastră și cam atât. Nu există nici aici însă un proiect de dezvoltare a orașului pe un termen mediu măcar, nu există unitate între oamenii orașului, se așteaptă să se întâmple ceva de pe o zi pe alta, și cel mai important și îngrijorător, un conducător puternic dar care nu are stofă de lider din păcate. Au fost destui oameni pe care îi putea promova și ajuta să se ridice, dar cred că i-a fost teamă de toți oamenii care puteau să-l întreacă și i-a îndepărtat rând pe rând. Din păcate este un adevăr, pentru că un lider care-și iubește orașul și are o gândire liberală, își dă seama că nu este veșnic, și are în permanență doi, trei oameni pe lângă el capabili să preia conducerea în cazul în care se întâmplă ceva. La noi nu există așa ceva din păcate, de aceea am criticat de câte ori am avut ocazia. Nu ar conta cine ar fi, pe cine ar promova, atâta timp cât ar promova pe cineva. Ca drept dovadă, în perioada în care nu a putut să-și exercite mandatul, orașul aproape s-a blocat. Asta nu este o gândire liberal însă, ci autocrată… adică foarte periculoasă și nefolositoare societății.

You may also like...

Leave a Reply