Jurnal de călătorie de excepţie. Axat pe cultură, educaţie, cunoaştere. Impresii calde, activităţi intense, oameni minunaţi, delicii culinare, locuri deosebite din Spania, înăbuşite în arşiţa Andaluziei. Toate trecute prin filtrul şi sensibilitatea unui fin observator: FLORIN BÂRSAN!

Un articol de  FLORIAN BÂRSAN

Corala «Martha Bibescu» și Flamenco
Corala «Martha Bibescu» la Festivalul Internațional Coral din Iznalloz și Domingo Perez – Spania
Este greu să alegi un titlu de articol pe măsură, la o participare de o așa ținută. Am închis ochii și am scris, cum mi-au venit ideile. Din prima. Dar mai întâi, ce este Corala «Martha Bibescu»…? Este un grup creat, în vara anului 2016, din 10 copii, la sugestia doamnei Evelyne Lebault, președinta Asociației “Savigny-sans-Frotieres” din Savigny le-Temple, Franța, oraș cu care Comarnicul este înfrățit de 24 de ani, pentru a participa la Festivalul Internațional Coral din 29 sept- 2 oct 2016 , organizat la Savigny. S-au întâlnit atunci coruri profesioniste si neprofesioniste din Seine et Marne, Franta, Tyreso, Suedia, Izanlloz, Spania și Comarnic, România. De menţionat, Savigny le Temple este înfrățit cu alte 3 localități și anume: Iznalloz – Domingo Perez – Desejas Villejas, Spania. Și cum toate vin una după alta, anul acesta, în perioada 17-21 august, spaniolii din Iznalloz- Domingo Perez, au organizat și ei un festival, și Corala «Martha Bibescu», apreciată anul trecut în Franța, a fost invitată să participe.  Sprijinită, de asemenea, ca și anul trecut, de prietenii noştri din Savigny le Temple, Corala «Martha Bibescu» a putut participa, făcând din nou o frumoasă impresie, drept pentru care trebuie să mulțumim și pe această cale prietenilor francezi. După patru ore de zbor cu avionul, am aterizat la Malaga, în sudul Andaluziei. Aici am așteptat și Corul din Savigny le Temple, urmând să călătorim împreună, pe lângă culturi infinite de măslini, cu autocarul, preţ de trei ore, până la Iznalloz, la 30 km spre nord de Granada, unde s-au cazat francezii. Corul nostru a fost preferat de Corul din Domingo Perez, la câţiva kilometri de Iznalloz. Cazaţi la gazde, am trecut uşor peste greutatea comunicării cu spaniolii, dându-ne seama că, de fapt, limbile noastre fiind latine, este uşor să comunicăm. Căldura puternică, peste 40 grade Celsius, ne-a obligat să stăm în case până la orele 21.00 şi la invitaţia gazdelor, ne-am întâlnit cu toţii, inclusiv cu familiile, la unul din micile restaurante din localitate, să cinăm, să ne cunoaştem şi să petrecem împreună. Ziua a fost umbrită de Atentatul de la Sevillia ce avusese loc cu câteva ore înainte. Există la poporul Spaniol, ca şi la români, o căldură, sau ceva ce te face să te apropii sufleteşte foarte mult, nu mai vorbesc de comunicare, de comunicarea prin muzică… Încă din primele clipe s-a creat acel liant care la sfârşitul vizitei s-a terminat cu regrete, şiruri lungi de lacrimi, plânsete, regrete că se termină şi îmbrăţişări.
A doua zi am vizitat Primăria şi Biserica Catolică din Iznalloz, o fabrică unde se presează şi se îmbuteliază uleiul din măsline (ceva inedit pentru copiii din Comarnic), urmând ca prânzul să ne ofere ocazia să gustăm renumitul preparat spaniol, Paellia. Ziua s-a încheiat cu cina organizată de corurile participante cu produse specifice, tradiţionale aduse de fiecare cor din ţara sa.( Bineînţeles, brânza de burduf, brânza în scoarţă de copac, caşcaveaua, ghiudemul sau babicul şi zacusca, stropite cu o gură de ţuică sau palincă, au fost preferatele tuturor). După cină, desigur, au urmat reprezentaţiile corale libere, şi după părerea mea, ca totdeauna,corul din Domingo Perez ne-a fascinat şi pe francezi şi pe noi, românii. Dehesas Viejas, a fost destinaţia din cea de-a treia zi, unde ne-am relaxat la ştrand, iar seara, avea să mi se îndeplinească visul. Am păşit pentru prima dată în Granada unde, în marele amfiteatru în aer liber din incinta Palatului Alhambra, aveam să văd un grandios spectacol nocturn, in aer liber, de flamenco…” OH…! CUBA”- Federico Garcia Lorca. Fascinant…! De-a lungul zilelor petrecute în Andaluzia am învăţat multe, am comunicat cu francezii şi spaniolii, am luat contact cu anumite aspecte ale vieţii şi comportamentului celor două popoare, care te surprind plăcut prin manierele politicoase şi fireşti, neputând să nu remarci pustiul străzilor din timpul amiezilor prea călduroase şi revenirea la viaţă seara, când totul se mai răcoreşte, la stradă, la una din cârciumioarele din localitate, la un pahar de sangria la gheaţă… Nu poţi trece fără să remarci aglomeraţia din marea metropolă Granada cu influenţele sale arăbeşti, acolo unde turismul se află la el acasă şi nu ai cum să nu fii uimit de Palatul Alhambra sau de nesfârşitele culturi de măslin care domină peisajul din jur, străjuit de fascinanţii munţi Sierra Nevada. Despre “Domeniul Alhambra” (Palatul Alhambra) am să povestesc puţin mai mult. Este compus din Palatele Nasrid, Alcazaba, Palatele Carlos V şi Generalife, toate pe o suprafaţă de 13 hectare, înconjurate de un zid fortificat. Este de fapt un parc, cu construcţii fortificate şi grădini, în care se desfăşura pe vremuri viaţa în această cetate. Palatul Alhambra, datează din anul 889, când în zonă s-a construit o mică fortăreaţă, refăcută la mijlocul secolului al XIII-lea, când s-au construit palatul propriu-zis şi zidurile cetăţii, iar în 1333 a fost transformată în Palat Regal, de Yusuf I, sultanul Granadei, care făcea parte din familia Nasrid – de aici şi numele Palatului Nasrid din interiorul fortificaţiei. În urma Cruciadei, în 1492, Alhambra a căzut în mâna creştinilor şi, deşi era construit în manieră arabă, nu a fost dărâmat, datorită frumuseţii sale.  A doua zi, dimineaţa, aveam să vizităm minunatul Palat, dându-ne seama că sunt necesare 5-6 zile să-l parcurgi pe îndelete. Ne-am mulţumit cu fotografii făcute în incintă şi cu suveniruri pe care le găseşti la tot pasul. Spre seară în Sala de spectacol din Domingo Perez avea să se petreacă momentul culminant al vizitei noastre, şi anume Concertul oficial al corurilor participante. Aici, aveam să mă reîntâlnesc după 21 de ani cu Jose Trave Trave (Pepe), directorul Grupului vocal instrumental “La Tuna de Domingo Perez”.
Spectacolul a fost de înaltă ţinută artistică, în care au evoluat pe scenă, pe lângă formaţiile artistice de flamenco din zona Granadei, şi corurile din Savigny le Temple, Franţa şi Comarnic din România. Încă o dată se demonstra faptul că muzica este o limbă internaţională pe care o înţelege oricine, şi că dialogurile culturale sunt cele mai eficiente ambasadoare pentru orice ţară din lume, care reuşesc în totalitate să promoveze frumosul, să diminueze şi să estompeze răul pe Planeta Albastră. Rămân de neuitat frumuseţile descoperite pe parcursul călătoriei noastre în Andaluzia, căldura sufletească şi generozitatea poporului spaniol, rămân de neuitat clipele petrecute în familiile găzduitoare din Domingo Perez şi ale despărţirii la plecare, momentele de rămas bun faţă de prietenii noştri francezi în aeroportul Malaga, soarele dogoritor al amiezii şi răcoarea binefăcătoare a nopţilor, culturile de măslini, muzica şi dansul flamenco, Alhambra, Granada şi istoria acestora. S-a aşternut liniştea peste copiii grupului nostru în avionul care ne transporta de la Malaga în România… Probabil în minţile lor se derulează acum toate clipele minunate petrecute în ultimele zile pe tărâmul spaniol. Poate oboseala şi ora târzie de zbor, poate se gândesc la faptul că orice sacrificiu merită pentru lucrurile făcute împreună, poate nu mai par aşa de multe repetiţiile făcute pentru pregătirea programului ca să putem participa la acest schimb cultural… Poate se gândesc, de ce nu, la faptul că trebuie să nu ne oprim, să mergem mai departe…

1

You may also like...

Leave a Reply