Din păcate, oraşul despre care vorbim există în realitate. Numele lui? Sinaia.

Un primar vindicativ, cu apucături dictatoriale. O sumă de instituții ale statului nepăsătoare, timorate sau complice. O comunitate scârbită, pasivă, resemnată. Un oraș parazitat de o clică pripășită în și pe lângă primărie, secătuit de resurse, ținut pe loc de o încrengătură complexă de interese, un oraș în care nimeni nu poate face nimic fără știrea și acordul unui singur om. Cunoașteți toate astea, nu? Le-ați văzut în zeci de filme. Din păcate, orașul despre care vorbim există în realitate. Numele lui? Sinaia. Ce face un primar din tagma celor care dețin puterea absolută și o exercită discreționar, atunci când vrea să-i facă greutăți cuiva care nu este obedient? Simplu: îl așteaptă la cotitură și îi arată cine e jupânul. Mecanismul ăsta funcționează de-a lungul și de-a latul României și este aplicat indiferent de orientarea politică a primarului. Cu excepții, desigur, pentru că există și oameni de calitate care, când iau puterea, se pun cu adevărat în slujba cetățenilor. Dar nu despre astfel de excepții e vorba aici, ci despre un primar liberal, care conduce discreționar un oraș numit Sinaia, care controlează tot ce mișcă și nu admite că într-o democrație nu este nimeni obligat să stea la dispoziția lui. Acest primar, fără știința căruia nimeni din primărie nu bate un cui, nu mișcă un deget, nu semnează o hârtie, ne dovedește fără niciun fel de jenă, sfidător, că în Sinaia nimeni nu face nimic decât dacă vrea el, realesul pentru a patra oară. De niște oameni care la un moment dat vor înțelege ce eroare au comis și vor da cu el de pământ. Prin vot, evident. Dar să vedem ce poate pune la cale un primar de genul ăsta, atunci când vrea mușchiul lui să îi facă greutăți cuiva care nu vine la el cu sărut-mâna. E simplu: aplică legea până la ultima buchie, chiar dacă este evident că este abuziv. Spre exemplu, vine cineva la primărie și cere să i se pună un bec pe stradă, pe stâlpul din fața casei, pentru că este ars de mai multă vreme, câinii au devenit un pericol, ba au apărut chiar și urșii, veniți la gunoaie, plus mistreții. Dacă petentul este dintre votanți, primarul trimite pe cineva și chiar în seara aia becul este înlocuit. Ei, dar dacă petentul e unul dintre ne-obedienți, dintr-odată primarul constată că un bec nu se poate pur și simplu înlocui, pentru că este nevoie de un referat al serviciului de specialitate, de un studiu privind impactul unui bec în plus, de alt studiu din care să reiasă că un anume habitat al unor batracieni nu are de suferit, plus că mistreții și urșii ar putea avea un comportament agresiv dacă lumina acelui bec le-ar bate în ochi și tot așa. Asta e calea pe care va merge un primar vindicativ, când ne-obedienții vor ajunge la el. Iată un exemplu concret, care ne arată cum se pune problema la Sinaia, unde domnul Oprea este votat la infinit de o populație lipsită de înțelegerea acelor mecanisme care, aparent, nu au nicio legătură cu bunăstarea generală, dar care, în realitate, văduvesc comunitatea de șansa dezvoltării. S.C. Internațional S.A, cu sediul în Sinaia, strada Avram Iancu nr. 1, deținătoare în concesiune a unui teren de aproximativ 4000 de metri aflat în vecinătatea telegondolei, a cerut, conform legii, aprobare pentru împrejmuirea acelui teren cu un gard de lemn. Adică, pe înțelesul oricui: eu am un teren, dar nu e clar pentru toată lumea unde începe și unde se termină, așa că solicit de la primărie aprobarea să trag, pe banii mei, un gard. Un simplu gard de lemn. Un om normal ar zice așa: „domne, firma asta a luat în concesiune un teren, plătește an de an banii cuveniți pentru el, hai să-i dau dreptul să pună un gard din lemn”. Eeeei, dar treaba e mult mai complicată la Sinaia. S.C. Internațional nu e printre obedienți, așa încât un gard devine o problemă de proporții cosmice. Ia uite ce fel de avize i se cer acestei societăți, în număr de 12, ca să poată bate niște bulumaci de jur – împrejurul terenului pentru care plătește bani peste bani la primărie. Printre altele, după cum se poate observa ușor, se cere un aviz de la Transport Urban, care administrează domeniul schiabil. Păi nu? Cum să faci un gard în jurul terenului pe care l-ai concesionat fără să ai acordul scris al societății care controlează muntele, mai ales când puterea locală a proțăpit acolo un ”prieten” care are, întâmplător, și el un teren – fix lângă al tău, pe care a mai și construit cu autorizație incertă niște clădiri, unde se fac chiolhane nocturne una-ntr-una, fără niciun fel de limită, lucru pe care l-a constatat și poliția, care a aplicat amenzi? Adică hai s-o dăm pe față! Gard în gard cu terenul despre care vorbim și care ar urma a deveni parcare, se află un alt teren concesionat de la primăria lui Oprea. Oprăria, mai bine zis. Cine l-a concesionat? Hai că e și greu! Păi cine altul decât deputatul panseluțelor, domnul Burchiu (care, apropo, chiar acum plantează la greu, că tot a venit iarna). Acest apropiat al lui Oprea, care a fost recent ales președinte al tineretului liberal din Prahova, a luat și el în concesiune un teren, lipit de cel care face subiectul articolului de față. Unii spun că între timp l-ar fi cumpărat, dar nu avem posibilitatea să verificăm informația. Nu avem cum obține de la oprărie certificatul de urbanism emis pentru ca Burchiu să-și ridice clădirile de pe teren. Știm asta pentru că am cerut astfel de informații inclusiv în scris, pentru alte cazuri similare, dar ni s-a răspuns că sunt documente care nu ne privesc pe noi. Dacă pentru un simplu gard, i se cer societății Internațional 12 avize, inclusiv un studiu geotehnic, 2 hotărâri de Consiliu Local, Acord de la Trans Gaz, pentru clădirile lui Burchiu ar fi de așteptat să se fi solicitat cu mult mai multe, nu? Dar suntem gata să facem pariu că în realitate este exact pe dos. Și de fapt, nici n-ar fi de mirare ca pentru edificiile ridicate de Burchiu, în certificatul de urbanism să nu existe mai mult de două, trei avize. Probabil că vom fi nevoiți să cerem în justiție documentele, cu gândul că doar o instanță poate obliga oprăria să respecte legea. Așa se lucrează la Sinaia de peste 12 ani, de când la putere este Vlad Oprea. Discreționar, aberant, dar cu acoperire legală. Cunoaștem cazuri disperate de oameni care se judecă de ani grei cu oprăria, pentru a fi puși în drepturile lor câștigate în justiție și care sunt gata să renunțe și să plece din Sinaia. Din păcate, legile în România permit astfel de anomalii. Se mizează, probabil, pe buna credință a celor care le aplică, dar mulți dintre ei sunt abuzivi și răuvoitori. Cum să-i ceri studiu geo cuiva care vrea să împrejmuiască un teren cu gard din lemn? Ce se poate întâmpla la o astfel de construcție? Pot fi pungi de petrol sub parcarea aia și oprăria e îngrijorată și consideră că există riscul să fie sparte de bulumaci? Cum să ceri „rezolvarea situației juridice privind accesul la teren” după 10 ani de la concesionarea terenului, teren care prin hotărâre de consiliu local nu poate avea decât o singură destinație, de parcare? Domnul Primar Vlad Oprea a constatat brusc că terenul nu are cale de acces, adică nu poate fi folosit în scopul în care l-a concesionat cu 10 ani în urmă? În loc să pună piedici celor care vor să se dezvolte legal, pe banii lor, oprăria ar face mai bine să rezolve situația chefurilor nocturne pe care le fac Burchiu și ai lui, împreună cu angajați ai Primăriei, inclusiv pe terenul care nu le aparține, pentru că e concesionat de SC Internațional, care printre altele chiar din acest motiv vrea să tragă un gard din lemn. Dar cum să fie adus la ordine viitorul deputat al panseluțelor tocmai de către prietenul lui, primarul vindicativ Vlad Oprea? Ar fi ceva de neimaginat. Poate, atunci, instituțiile statului ar avea un cuvânt de spus. Există poliție, jandarmerie, gardă financiară, SRI, Parchet, chiar nimeni nu vede că acolo e ceva putred? Probabil că și pe astea le-a încălecat Oprea, altfel nu se explică.

DSCN0719   5a  5b

You may also like...

Leave a Reply