Când te cuprind fiorii…„dorului de Dorian!”

PAMFLET

Vasile Ioan CIUTACU

Bună ziua, dragi concetăţeni, vă spun cu mâna pe inimă! Că mă ştiţi, nu sunt din tagma celor care una fac şi alta zic… Scurt pe doi, fraţilor, nu mai pot, mi s-a făcut dor de fostul primar ing.Botoacă Dorian Vasile, (Să trăieşti, jupâne!… Te salut respectuos, cu mâna dreaptă ridicată în sus!) ca şi multora dintre dumneavoastră. Însă ajuns la punctul acesta fierbinte, permiteţi-mi să nuanţez acest arzător „dor de Botoacă”. Bună ziua, dragi concetăţeni, vă spun cu mâna pe inimă! Că mă ştiţi, nu sunt din tagma celor care una fac şi alta zic… Scurt pe doi, fraţilor, nu mai pot, mi s-a făcut dor de fostul primar ing.Botoacă Dorian Vasile, (Să trăieşti, jupâne!… Te salut respectuos, cu mâna dreaptă ridicată în sus!) ca şi multora dintre dumneavoastră. Însă ajuns la punctul acesta fierbinte, permiteţi-mi să nuanţez acest arzător „dor de Botoacă”. Bunăoară, mie îmi este „dor” de domnia sa la modul în care, luat cu alte chestiuni ale vieţii – şi-mi pare bine că rezist pe plita încinsă a vieţii -, am cam uitat să-l „mai aşez”, frumuşel cum se crede, să stea comod în pagină cu ce „isprăvi” a mai făcut pe când trona voevodal, cu buzduganul la îndemână, peste întinderile Comarnicului. Şi când avea girul în proporţie de masă pe orizontală de la „supuşii” săi care şi azi l-ar mai vota dacă s-ar putea. Dar şi pe verticală când „guverna” la adăpostul streşinilor de cloşcă a unor „bisericuţe” ticluite demult şi clădite cu străşnicie şi tâlc după dureroasa îmbulzeală din decembrie ’89! Iată, acum o simţiţi „democratic” pe pielea voastră, ca o cămaşă de forţă, iar după cum se vede vă „stă” bine în ea, din moment ce nu ziceţi nici pâs! Pe când, repet, multora dintre voi vă ia cu leşin din cauza dorului năpraznic după fostul edil şef (Nu pot să nu  mă ridic în picioare şi să nu vă salut domnule, fost, ridicând mâna dreaptă!) încât dacă mâine ar fi alegeri locale „aţi înşuruba” cu toată forţa, definitiv, ştampila pe pătrăţica sa din buletinul de vot. Tipărit, mama măsii!, de aproape treizeci de ani din aceeaşi hârtie seducătoare, dar mereu, după, o simplă poleială fără conţinut… Sau dacă ar fi din întâmplare să vă pomeniţi cu el trecând pe drum… (Exclus!… Rar se dă jos din Mercedesul LM cu geamuri fumurii ca să nu-l vadă nimeni cât va fi de trist în singurătatea lui de om politic pierdut prin labirintul timpului neiertător). Dar să zicem că, totuşi, într-o zi, luat cu aceleaşi gânduri care trec pe lângă primărie, „s-a rătăcit” pe uliţa voastră. Sunt sigur că atunci  n-aţi sta o clipă pe gânduri şi l-aţi pofti, unii dintre voi, în camera de oaspeţi cu nenumărate plecăciuni, transfiguraţi de emoţie, de-abia bolborosind nişte cuvinte „încrucişate”: „Prezenţa dumneavoastră mă face să deschid Biblia; viaţa mea era un câine mort fără această vizită!” Etc, etc… Iar ziua în care s-ar întâmpla această „minune”, desigur, aţi bifa-o cu roşu în calendarul atârnat de perete, eventual sub icoana vreunui Sfânt. Pentru ca să ia aminte şi generaţiile care se văd venind dinspre orizont de acest eveniment de-a dreptul emoţionant, epocal din viaţa dumneavoastră. Şi nu v-ar trece o clipă prin minte că ele vor dărâma cu înverşunare acest perete, salvând însă icoana şi, făcând treaba mică pe moloz, vor avea sentimentul că scot răul din rădăcini, că vor stârpi definitiv duhoarea parfumului scump al fostului edil şef ca să nu păteze cumva lumina lină a veacurilor viitoare…Nimic nu este de condamnat că aţi făcut acest gest istoric, caracteristic românului, de a vă onora casa cu un om de „valoarea” acestuia, dând volumul emoţiei la plus infinit. Dar este de înfierat, mai departe, convingerea voastră cum că nimeni de pe faţa pământului chiar de la Facerea Lumii, nu-l va egala în vecii vecilor pe acest ins în dificila lui misiune istorică de a face atâtea pentru Comarnic. Ceea ce este total eronat! Pentru că s-au cheltuit o groază de bani „cotrobăindu-se” adânc prin buzunarele voastre, cu ceea ce „s-a realizat” măreţ pentru oraş încât majoritatea acestor nemaiîntâlnite împliniri vor trebui din temelii refăcute astăzi sau mâine. Însă tot din banii voştri, aşa încât veţi privi prin felia de pâine ca printr-un geam de 2mm. Atenţie, eu nu afirm că pentru aceste „isprăvi” e vinovat fostul primar ing. Botoacă Dorian Vasile! Organele abilitate trebuie să stabilească adevăratul „făptuitor” sau „făptuitori” de aceste rele făcute din banul comărnicenilor. Că toate acestea s-au întâmplat pe vremea „dinastiei” fostului edil şef, e cu totul altă poveste… Ca să fie clar! Eu „punctez” că l-aţi urcat, dragi cetăţeni, pe un soclu atât de înalt încât nu veţi mai avea timp pentru a monta schelele necesare ridicării statuii sau coborârii ei!… (Ajuns la acest punct, semnificativ este momentul când în Bucureşti, pe vremuri de tristă amintire pentru poporul român, nişte muncitori primiseră ordin ca să „culce” la pământ statuia lui I.V.Stalin. Păstorel Teodoreanu era prin preajmă şi nu s-a putut abţine: „După cum se vede treaba/ L-am pupat în c.. degeaba!”) . Peste tot în Comarnic răsună: „Ca Botoacă, nimeni nu va mai face atâtea drumuri!” Dar, atenţie!, drumurile comunale erau croite din strămoşi. Că pe vremea „dinastiei” domniei sale s-au modernizat (Ce cuvânt anapoda pentru starea lor jalnică la nici zece ani „distanţă” de când au fost betonate sau asfaltate!) e cu totul altceva. Expertiza tehnică făcută de către firma SC Proex-Construct SRL Bucureşti pentru drumurile „amenajate” din bani europeni (Pod Ghioşeşti-Canton Silvic, Zală-Piaţa Comarnic) a stabilit că ele sunt… varză (Nu cumva, cineva să se gândească la porecla „mâncă varză”! Cine o face e răspunzător de ea, eu nu!). Peste tot în Comarnic răsună: „Ca Botoacă, nimeni nu va mai face atâtea drumuri!” Dar, atenţie!, drumurile comunale erau croite din strămoşi. Că pe vremea „dinastiei” domniei sale s-au modernizat (Ce cuvânt anapoda pentru starea lor jalnică la nici zece ani „distanţă” de când au fost betonate sau asfaltate!) e cu totul altceva. Expertiza tehnică făcută de către firma SC Proex-Construct SRL Bucureşti pentru drumurile „amenajate” din bani europeni (Pod Ghioşeşti-Canton Silvic, Zală-Piaţa Comarnic) a stabilit că ele sunt… varză (Nu cumva, cineva să se gândească la porecla „mâncă varză”! Cine o face e răspunzător de ea, eu nu!). „Lecţia” predată consilierilor locali, conducerii primăriei, câtorva spectatori şi unor reporteri de la diferite publicaţii în şedinţa din 31 octombrie a.c., orele 18,00 de către ing.Andrei Bogdan – prof.univ. proiectant şi constructor de drumuri – reprezentantul firmei SC Proex Construct SRL Bucureşti desemnată să expertizeze lucrările de betonare şi asfaltare a drumurilor executate din  bani europeni a concluzionat (vezi pag.78 din dosarul de expertiză) că ele trebuie supuse reparaţiilor capitale existând numai două variante. Mai apăsat spus, ele au fost „modernizate” (Ce cuvânt anapoda în acest context!)… electoral. Adică să „vă fure” minţile şi în cabina de vot să nu aveţi cumva tendinţa să greşiţi aplicând ştampila pe buletinul de vot în altă pătrăţică. De fapt aici a fost manipularea electoratului în favoarea lucrului făcut de mântuială. „Pentru mine şocant a fost părerea locuitorilor din zona expusă expertizării: „Merge şi aşa decât să călcăm prin noroaie!”, avea să-mi spună, în particular, nedumerit expertul nostru, rămânând momente bune cu ochii mari şi cu sprâncenele ridicate aşteptând parcă confirmarea din partea mea că aşa ceva este imposibil de acceptat. Este de noaptea minţii, dragi concetăţeni, cum e posibil ca unii să gândească astfel rugându-se să treacă mintenaş cei doi ani şi jumătate până la alegerile locale ca să-l „întroneze” din nou şef în primărie pe distinsul domn Botoacă. (Repet, justiţia trebuie să stabilească adevăratul vinovat de asemenea potlogării pe vremea când „trona” imperial peste Comarnic ing.Botoacă Dorian Vasile!). Nu aveţi nicio scuză pentru o prostie, da, mai mare decât asta! În SUA, spre exemplu, îmi spunea un prieten care a devenit cetăţean american, majoritatea drumurilor amenajate acum 100 de ani rezistă şi astăzi fără a mai fi necesar reparaţia lor. Pe când aici au trecut de-abia patru ani de la betonarea sau asfaltarea lor şi necesită reparaţii capitale. Toate astea fiind suportate şi din banii noştri. Ce să nu mai vorbim de celelalte drumuri „electorale” executate cu bani din bugetul Comarnicului şi ai Guvernului? Se prezintă ca după bombardament, fiind făcute aşa, în dorul lelii, unele fără autorizaţie de construire. Ştiţi foarte bine că nu am partipriuri politice, dar mă revolt când unii susţin că actuala conducere a oraşului plimbă căţeaua în loc să termine ce s-a început pe vremea fostului edil şef. Dar, fraţilor, gândiţi cu luciditate: cum să finiseze aceste drumuri când ele, de fapt, trebuie să suporte reparaţii capitale, începând chiar cu fundaţia lor? În rezumat, primăria Comarnic la ora actuală trebuie să plătească 53,3 miliarde lei vechi pentru banii europeni neconsumaţi, plus alte miliarde bune pentru ca majoritatea drumurilor comunale betonate sau asfaltate, „putregăite”, exagerat de repede, să fie aduse la parametrii tehnici necesari, conform normativelor în vigoare. Mă simt „vinovat” că am cheltuit atâta timp şi cerneală pentru a vă explica „dorul” vostru, despre care Păstorel Teodoreanu probabil ar fi zis: „L-aţi pupat în c.. degeaba!”…  Cum eu fac parte din cei care spun lucrurilor pe nume, nefiind cuminte: „Tovarăşii te-mpuşcă!”, vorba unui personaj dintr-un fabulos roman al scriitorului A.Rîbakov, altfel răsună „dorul” meu de Botoacă. Mai bine aşa decât să fiu „în hamul” greu al principiilor care stau la temelia societăţii româneşti de astăzi: „Las că merge şi aşa!”, „Să moară şi capra vecinului!” Atunci, măi oameni buni, cum să nu fugă copiii noştri de noi prin toată lumea şi să ne lase aici, călcând din groapă în groapă… până la groapă? Faţă de unii dintre voi mie îmi este „dor” de Botoacă, pentru că nu m-a lămurit, cu toate că avea atâta timp la dispoziţie, pentru ce a simţit nevoia să se pitească în spatele faimosului „eseu filozofic”: „LUAŢI AMINTE!” pe care l-a afişat – în loc de program de audienţe – pe uşa biroului primarului (Am onoarea să vă salut din nou!) şi unde „a zăcut” dibaci aproximativ 10 ani, 8 luni, 24 de zile şi hai, câteva sutimi de secundă – ca să fiu pe placul unor fani îndureraţi de-ai dumnealui.  (va urma)

      

You may also like...

Leave a Reply