Spiritul Centralei T.C.R. (continuare)

Partea a XV-a

În 1925, ziarul “Rampa Sport” s-a făcut oglinda unor nemulţumiri legate de preţurile la Casa Peştera. Acestora, “adunarea [generală a] T.C.R.-ului a hotărît să nu răspundă”*1.

O va face, după cîteva luni bune şi zice-se fără autorizaţia conducerii asociaţiei, I. Săvescu. Acesta, după ce a pus la îndoială buna credinţă a reclamanţilor*2, le-a replicat că preţurile contestate sînt în realitate “derizorii”, argumentînd prin scrisorile celor care solicitau, pentru prosperarea asociaţiei din care nu făceau parte, sporirea taxei de cazare de la 70 la 100 de lei. Săvescu recunoştea totuşi că o pîine de 36-40 lei pe Valea Prahovei era vîndută la Peştera cu 60 de lei, iar kilogramul de mălai, achiziţionat cu 7 lei la Bolboci, era vîndut, sub formă de mămăligă, cu 18 lei în casa de sub Cocora. Ca scuze erau invocate accidente de genul ploii care udase prin velinţe făina transportată, sau al frînghiei rupte în urma cărora două butoaie goale căzuseră în prăpastie, punîndu-se finalmente punctul pe i”: nimeni nu munceşte pe gratis, fiecăruia trebuie să-i rămînă un mic profit”*3.

Şi totuşi nu era vorba de “1-3 glasuri din 2-3 000″… Nemulţumiţii îşi făceau cunoscute opiniile verbal*4, cît şi scris, în “Cartea Prietenilor” (registrul de impresii al Casei Peştera) sau în presă.  (CONTINUAREA ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ)

You may also like...

Leave a Reply