Demisia lui M. Haret din fruntea Turingului

Partea a XVIII-a

Vara anului 1937, gara din Cîmpulung-Moldovenesc. Soseşte, la invitaţia secţiei T.C.R. Bucovina, Mihai Haret, preşedintele central. Este întîmpinat de o mulţime de oameni, în frunte cu primarul dr. Gh. Danileanu. Ovaţii. Răsună “accentele de bun simţ ale muzicii militare a Regimentului 37 Infanterie Botoşani”. Seara, în sala Clubului Cultural “Rarău”, corul “Răsunetul Carpaţilor” îl întîmpină pe oaspete cu “Mulţi ani trăiască”, în vreme ce publicul “aplaudă frenetic şi aclamă”. Cu muzica militară (de această dată din Galaţi) este primit Mihai Haret şi la Vatra Dornei. Aici, între alţii, preşedintele Oficiului de Turism local, Aurel Avram, mulţumeşte pentru “munca pe care de ani şi ani o desfăşuraţi pentru dezvoltarea turismului”. La Casa Rarău, sub portretul înaltului vizitator, se toastează “în cinstea şi sănătatea iubitului geograf Mihai Haret”, a cărui personalitate este scoasă în relief şi de vorbitori, mulţumindu-i-se “pentru munca deosebită pusă în slujba dezvoltării turismului românesc şi pentru faptul că s-a obosit să viziteze secţia”. În ton, soseşte o telegramă: “De pe vîrful Omul va salutăm şi va îmbrăţişam pe plaiurile dulcei noastre Bucovine”, dar şi scrisori (“maestrului neîntrecut…”). Animaţi de aceleaşi sentimente, unii tineri suie învecinatele Pietre ale Doamnei.
Răspunsul “eminentului şi neobositului nostru preţuit oaspete” nu se lasă aşteptat. M. Haret ţine să sublinieze “credinţa ce-mi animă entuziasmul tecerist şi activitatea pentru propăşirea Touring-Clubului României, căruia i-am închinat anii cei mai frumoşi ai vieţii mele şi cea mai mare parte din munca mea.”.. (CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA)

You may also like...

Leave a Reply