O lecție de viaţă ce trebuie neapărat învățată!… -Interviu cu compozitorul Marius Cristi Popa, consilier local oraș Comarnic-

Vasile Ioan CIUTACU

PARTEA A DOUA

V.I.C. Să mergem mai departe!… De nenumărate ori am scris în presă părerea mea despre denumirea instituțiilor culturale și educative din oraș. Spre exemplu: Casa de Cultură să poarte numele apreciatei pictorițe Georgeta Năpăruș, pe frontespiciul Bibliotecii Orașenești să fie dăltuit “Martha Bibescu”, chiar dacă testamentar, la donația terenului pentru construirea bisericii și școlii din Poiana, renumita scriitoare a dorit ca instituția educaţională din acest cartier să-i poarte numele. După mine ar fi prea “strâmt” locul pentru o scriitoare de dimensiuni culturale uriașe. De asemenea, consider că școlii din Poiana Comarnic i-ar sta bine să poarte numele Generalului Locotenent Cornel Paraniac, fostul elev al acestui edificiu educaţional, primul reprezentant român la U.E. și N.A.T.O. Școala din Vatra Sat ar putea, fără doar și poate, să se numească “Miron Neacșu”, fondator al Clubului elevilor. Greșesc cumva?
M.C.P. Nu greșiți, trebuie ca numele acestor personalități marcante ale orașului Comarnic să fie într-adevăr gravate pe frontispiciul edificiilor noastre culturale și educaționale.
V.I.C.  Vă rog caracterizați-l pe edilul șef al Comarnicului, fără a vă da după cireș…
M.C.P. Domnule, m-ați făcut să râd!… Doar mă știți, ce mi-e în gușă mi-e și-n căpușă. Dacă la-nceput de mandat, poate că eram destul de reticent legat de planurile primarului Sorin Popa, după atâta vreme, cred că am ajuns să-l cunosc mai bine. Are intenții foarte bune legate de oraș, cu toate că ar putea pune mai hotărât piciorul în prag!… Nu vreau să fiu înțeles greșit, dar bunătatea lui este văzută de alții ca o slăbiciune. Chiar dacă suntem în opoziție, am căutat și am găsit de fiecare dată o ușa deschisă la dumnealui. Ne-am sfătuit privind problemele orașului, lăsând de fiecare dată politica la o parte. E un om cu frică de Dumnezeu și asta se vede, așa încât comărnicenii ar trebui să-i acorde încrederea meritată, că doar l-au votat!
V.I.C. Dar de viceprimarul Mihai Savu ce puteți spune? Însă, tot sub semnul sincerității, ca și în cazul primarului…
M.C.P.  Încearcă să fie un bun gospodar, și de multe ori îi iese. Știu că e un familist convins, cu bune intenții pentru oraș, dar pe viitor l-aș ruga să acorde un mai mare interes legat de tot ce înseamnă activități culturale și valori ale orașului.
V.I.C. Şi ar fi bine să nu uite că, fiind în funcţia aceasta, se află totuşi pe scena publică a oraşului unde nu numai aplauzele, ci şi fluierăturile îşi au rostul lor. Totul este să ştie să le “gestioneze” concluziv şi creştineşte.
M.C.P. Fiind pe această scenă, cred că dacă nu și-a luat rolul în serios, deși eu am convingerea că da, politica trebuie lăsată la o parte și nimeni să nu uite că puterea poate corupe!
V.I.C. Explicați “fenomenul” Botoacă, fostul primar, care bântuie și astăzi cu înverșunare hotarele Comarnicului, în toate cele patru vânturi! 
M.C.P. Știu că este un tip foarte aluncos și că de fiecare dată caută o barcă salvatoare, așa cum a făcut-o și la alegerile din 5 iunie 2016. Sunt convins că o va face în continuare, încercând de pe-acuma să racoleze noi și noi adepți ai “doctrinei” sale. De faptul că se victimizează, și prin asta crede dânsul că va crește în ochii lumii, știe toată suflarea. Ce nu spune dânsul, și dă vina pe alții, este legat de greaua moștenire pe care ne-a lăsat-o nouă! Acum le spune tuturor celor din administraţie să facă ceva, că: “Voi sunteți la butoane acum, eu sunt curat ca lacrima!”… Dar uită să spună, ca un bun creștin ce se consideră, câte datorii a lăsat în primărie, dând vina inclusiv pe fostul viceprimar cu atribuții de primar din vechiul mandat. Prin faptul că încă are adepți în oraș, nu neg asta! Însă îi deplâng pe aceștia, de parcă ar fi spălați pe creier. Domnule, este inadmisibil ce a făcut: să arunce cu noroi în personalitățile și valorile orașului Comarnic!… Asta ar trebui să dea de gândit celor care mai sunt în stare… să gândească!
V.I.C După părerea dvs., în ce ape se “scaldă” funcționărimea orașului, care ia o căciulă de bani odată cu noua lege a salarizării bugetarilor?
M.C.P. Cred că această întrebare ar trebui adresată actualei conduceri și nu mie. Aceștia au promis, într-o ședință de consiliu, o evaluare obiectivă a activității tuturor angajaților din primărie și sper că se vor ține de cuvânt, că doar sunt angajații lor…
V.I.C. … Dar nu și ai cetățenilor orașului? 
M.C.P. … Da, asta vroiam să vă spun, sunt în primul rând în slujba cetățeanului!
V.I.C. Vă rog să faceți “o radiografie” a Comarnicului de ieri, de astăzi și un pronostic pentru cel de mâine! 
M.C.P. Dacă mă întrebați de ieri, Comarnicul așa cum mi-l amintesc eu în copilărie, arăta frumos, mult mai bine ca astăzi… Aveam trotuare amenajate cu spaţii verzi și multe flori, mai ales trandafiri, aveam Casa de Cultură, comărnicenii aveau loc de muncă în oraș… Dar, să nu uităm, era comunism! Astăzi ne e greu, că după 28 de ani de “democrație” românească orașul nostru arată ca după bombardament și este înglodat în datorii. De mâine, ce să vă zic?… Dacă orașul nu mai pică pe mâna unor neaveniți, cred că vom avea un viitor mai bun pentru că există planuri frumoase ce urmează să fie derulate începând cu acest an. Însă şi cetăţenii oraşului ar trebui să se implice activ, altfel vom fi lipsiți de identitate și ar fi păcat, pentru că zilnic cam trecem prin fața Monumentului Eroilor Comărniceni care  s-au jertfit pentru noi. Niciodată să nu uităm asta, ca să nu ajungem la vorba românului: “Avem o țară frumoasă, păcat că-i locuită”.
V.I.C. Domnule consilier, românul, de obicei, susțin sociologii, este perceput ca un șmecher, adică zice: “Mă descurc eu!” fiind “specialist” în: “Merge și așa! Și să moară și capra vecinului!”. Este și cazul comărniceanului?
M.C.P. Evident că da! Dar ce, Comarnicul nu e în România?
V.I.C.  De ce actuala putere locală este judecată de mulți comărniceni, că în afară de a da vina pe ce a fost nu fac mai nimic? Chiar aici suntem?… Cum, Doamne, să te faci că nu vezi datoriile  imense moștenite, îmbârligăturile de prin actele primăriei care miros a D.N.A., că drumurile abia “făcute” necesită reparații capitale conform expertizelor tehnice? Cum ați defini această stare de lucruri?
M.C.P.  Comărniceanul dacă a votat ieri ceva, astăzi deja vrea să vadă schimbarea în bine, chiar dacă greaua moștenire ne privește pe toți. Am ajuns aici pentru că multora s-au complăcut să fie mințiți! Și apoi să nu uităm că maneaua, micul, berea, sticla de ulei, punga de zahăr, umbrela de unică folosinţă, tricourile cu dedicaţie, șepcile etc. au avut și ele rolul lor bine definit!…

V.I.C.… Sunt convins că nu prea dormiți noaptea gândindu-vă ce mai trebuie făcut în acest oraș de provincie pentru ca și Comarnicul să scoată capul în lume. Concret, la ce proiecte pentru oraș vă mai gândiţi? 
M.C.P. Personal am făcut deja demersuri pentru a ridica un monument închinat Drapelului Național care a fost pentru prima dată arborat pe muntele Pleșuva, în 29 iulie 1839. Acesta, consider eu, va avea o imensă valoare spirituală pentru orașul nostru, așa cum Crucea de pe Caraiman are o deosebită însemnătate pentru România…
V.I.C. … domnule Cristi, vă mai vând un pont. Poate de data asta prinde! Anual ar trebui ca în orașul Comarnic să aibă loc un concurs literar “Martha Bibescu” prin care să fie editată o lucrare a unui tânăr scriitor care nu a mai publicat până acum niciun volum. Asta să o decidă un juriu de specialitate. Despre acest lucru am scris de nenumărate ori, dar tot de nenumărate ori am rămas doar cu vorbe – precum “o vânare de vânt”-, așa după cum grăiește Eclesiastul. Vă dați seama ce ar însemna asta pentru Comarnic? 
M.C.P. Domnule Vasile, ceea ce propuneți dvs. ar avea o mare însemnătate pentru oraș, și nu numai. Astfel de inițiative pot scoate la suprafață numele orașului Comarnic. Acest proiect cultural pe care înteleg că l-ați mai propus și-l propuneţi ar trebui să fie luat în seamă de noi pentru că să nu uităm că totuși cultura este coloana vertebrală a unei națiuni.
V.I.C. Ce rol considerați ca joacă presa într-o democrație? 
M.C.P. Ar trebui să fie a patra putere în stat și să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, iar românul să învețe a discerne între adevărata presă și cancanul care ne manipulează zi de zi.
V.I.C. Profesional, repet, sunteți o valoare artistică recunoscută pe plan muzical și componistic. Vă rog detaliați această latură a personalitații dumneavoastră. Ce prieteni aveți în acest domeniu atât de valoros? 
M.C.P.  După cum lumea știe, am un studio de înregistrări aici la Comarnic, compun muzică și cânt totodată. Colaborez cu foarte mulți artiști și mă mândresc că mi-au deschis ușa artiști ca: Gabriel Dorobanțu, Adrian Daminescu, Marina Voica, Mirabela Dauer, Fuego, Raoul, Ileana Şipoteanu, Alexandru Jula etc. Muzica este o mare pasiune de-a mea de când eram copil și nu aș da-o niciodată… pe politică. Am compus imnul orașului Comarnic dedicat comărnicenilor de pretutindeni, care sper într-o zi să devină oficial…
V.I.C. … atenție, domnule primar… 
M.C.P… După cum ştiți și imnul orașului Sinaia este făcut de mine, oraș în care am văzut lumina zilei și am învățat…
V.I.C. … Dar primarul orașului își mai aduce aminte?…
M.C.P. … Întrebați-l dvs!
V.I.C. Pe ce valori se poate sprijini Comarnicul la întotdeauna?
M.C.P.  Cred că mulți dintre comărniceni nu cunosc ce e aia valoare, darămite să-și știe valorile care, de-a lungul timpului, şi chiar și în prezent, ne luminează calea. Și vă dau și câteva exemple: scriitoarea principesa Martha Bibescu cât și prințul George Valentin Bibescu cărora noi, comărnicenii, le suntem datori vânduți, istoricul Ion Bulei, scriitorul Simion Stolnicu, pictorița Georgeta Năpăruș, fizicianul Ion Vâță, istoricul și scriitorul Constantin Dumitrescu, prof. Theodor Neacșu, Marin Spânu etc…
V.I.C. …Ion Panţuru. În altă ordine de idei rezultă din cele afirmate până acum că aţi fi un sfânt ce calcă pe pământ în zilele astea atât de înneguroase şi învolburoase. De aceea nişte “dedesubturi” mai puţin ortodoxe ale personalităţii dvs, ca să spunem aşa, ar fi bine să le spuneţi. Că, să fim serioşi, Aghiuţă nu stă degeaba printre noi.
M.C.P. Cu toate că mă consider o persoană credincioasă, din păcate, nu ajung prea des la biserică. Ce să mai spun!… Sunt un om obişnuit, ca orice om cu defectele lui. Notaţi însă, dacă socot de cuviinţă că o persoană mi-a greşit voit, o pot ierta o dată, dar dacă persistă în greşeală îi închid uşa definitiv, fără alte discuţii!
V.I.C. Ca nu cumva fiicele dvs, precum și alți tineri din oraș, să nu se gândească la plecări peste granițe, ce trebuie făcut? 
M.C.P. Să aducem străinătatea acasă. Să ne civilizăm. Să ne apreciem valorile și vorba regelui Mihai I: ”Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.  Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
V.I.C. Cum s-ar putea revigora economic această localitate în care Mihail Sebastian și-a plasat acțiunea excelentei lui piese de teatru intitulată “Steaua fără nume” ?
M.C.P.  Grea întrebare pentru toată lumea. Cred că un miracol ne-ar mai putea salva, iar miracolul ar putea să vină de la un investitor care ar vedea în meseria comărnicenilor un potențial de afacere…
V.I.C. … Înainte să moară domnul Marin Spânu, cetăţean de onoare al oraşului, o altă personalitate a Comarnicului, m-a chemat la dumnealui şi, luându-mă de mână, mi-a zis: “Vasile, ține minte, și să ai grijă de asta, orașul Comarnic este o zonă turistică de invidiat şi un bazin pomicol de netăgăduit! Vezi ce faci!”… În altă ordine de idei comentați, vă rog domnule consilier, aceste versuri ale lui Alexandru Macedonski: “Orașu-i mic, se mișcă-ncet/ Cu-ale lui tăcute strade,/ Cu oameni proști dar cumsecade/ Care nu știu că sunt poet.” 
M.C.P.  Alexandru Macedonski spunea un adevăr valabil și în zilele noastre, din păcate.
V.I.C. Ce ți-e și cu scriitorii ăștia!…Și ca să terminăm pe un ton mai optimist citez dintr-un interviu pe care am avut onoarea să mi-l acorde valorosul scriitor Stelian Tăbăraș: <<Geniul poate naște provincii, provincia nu poate naște genii. Aici este și marele neajuns al nostru. Al scriitorilor. Citez “Cum o să fie cutare mare scriitor, că doar mi-a fost coleg? “Cea mai odioasă expresie a cuvântului provincial este aceea care presupune a te lăsa mângâiat, pipăit de ignoranți, de “vițelul de aur”, de politicienii meschini. Pune pe frontespiciul acestei idei citatul unui confrate (personalitate marcantă), care a răspuns unui reporter la întrebarea: “De ce nu sunteți tentat să candidați la președenție?” Răspuns: “Pentru că eu sunt mai mult de atât. Sunt scriitor!…”>> 
Ca să fim bine înțeleși!… Și-ți mulțumesc, dragă Cristi că am stat de vorbă în felul acesta. Poate va interesa pe cineva.
P.S. După ce am pus punct acestui interviu, aflându-mă prin dreptul Monumentului Eroilor, m-a întors din drum un tânăr: “Domnule Ciutacu, vedeţi că am strâns vreo 150 de semnături (şi-mi înmânează nişte tabele). Ştiu că aţi scris despre demolarea acestei pasarele (şi-mi arată cu dispreţ mastodontul metalic ce omoară centrul)”. Mâine vă aduc tabelele, domnule primar!

You may also like...

Leave a Reply