În atenţia celor care se cred buricul pământului

Raul Sebastian BAZ

Lope de Aguirre este un personaj foarte cunoscut datorită unei întâmplări relatate în cronica lui Garcilaso de la Vega; acesta povesteşte că în 1548, Aguirre făcea parte dintr-un mic grup de soldaţi care îi păzeau pe sclavii indieni din minele de la Potosi [Bolivia], pe drumul către locul unde se adunau bogăţiile destinate tezaurului regal. Indienii erau încărcaţi în mod ilegal cu mari cantităţi de argint, iar un reprezentant al autorităţilor locale l-a arestat pe Aguirre şi l-a condamnat să primească două sute de lovituri de bici, ca alternativă la plata unei amenzi, pentru maltratarea sclavilor. Soldatul Aguirre, primind notificarea sentinţei, l-a rugat insistent pe alcade ca, în loc de a fi biciuit, să fie executat, căci era nobil din naştere. Rugăminţile lui nu i-au schimbat alcadelui hotărârea şi acesta a poruncit călăului să aducă o vită şi să execute sentinţa. Călăul a venit la închisoare şi l-a aşezat pe Aguirre pe vită. Au mânat vita, iar el a primit loviturile de bici. După ce a fost eliberat, Aguirre a anunţat că intenţiona să-l ucidă pe cel care îl condamnase, alcadele Esquivel. Esquivel şi-a terminat mandatul şi a plecat la Lima, la trei sute douăzeci de leghe depărtare, însă înainte de a trece cincisprezece zile, Aguirre îi şi luase urma. Înspăimântat, judecătorul a plecat la Quito, o călătorie de patru sute de leghe, dar în douăzeci de zile, a sosit şi Aguirre după ei. „Când Esquivel a auzit că era acolo”, povesteşte Garcilaso de la Vega, „a pornit din nou la un drum de cinci sute de leghe, către Cuzco, dar după doar o lună, a venit şi Aguirre, care călătorise pe jos şi desculţ, zicând că un om biciuit nu are ce căuta călare şi nu se cuvine să se ducă unde ar putea fi văzut de alţii în acest fel”. Aguirre l-a urmărit pe judecător vreme de trei ani şi patru luni. Istovit de această urmărire, Esquivel a rămas la Cuzco, un oraş guvernat cu o atât de mare stricteţe, încât acolo se simţea la adăpost de urmăritorul său. Şi-a luat o casă lângă catedrală şi nu s-a mai aventurat să iasă pe poartă fără sabie şi pumnal. Cu toate acestea, într-o oarecare zi de luni, pe la amiază, Aguirre a intrat în casă şi, străbătând-o în lung şi în lat, trecând printr-un coridor, un salon, o cameră de culcare şi o altă încăpere unde judecătorul îşi ţinea cărţile, în cele din urmă l-a găsit adormit cu capul pe una dintre ele şi l-a înjunghiat. Ucigaşul a plecat, însă când a ajuns la uşa dinspre stradă, a băgat de seamă că îşi uitase pălăria şi a avut curajul de a se întoarce să şi-o ia înapoi, după care a ieşit în stradă şi s-a tot dus.

You may also like...

Leave a Reply