Când și cum s-a născut haosul în Primăria Comarnic!… O mărturie necesară

Vasile Ioan CIUTACU

PARTEA A DOUA
Vă salut stimați cititori rugându-vă și astăzi să fiți alături de mine. Stau, și am stat, deoparte față de oricare înregimentare politică ştiind că nu acesta este rolul meu. Fără a-mi ridica laude, de douăzeci și opt de ani, încerc, după puterile mele, să vă privesc în ochi și să vă spun numai adevărul care, se zice, că e cea mai bună minciună. E treaba dumneavoastră dacă mă credeți sau nu, dar știu că de la această „tribună”, de nenumărate ori, v-am relatat, nu ca să-l fac pe deșteptul, ce se întâmplă aiurea prin administrația locală Comarnic. Şi asta am făcut-o pentru că aici în această urbe îmi e copilăria mea pe care trebuie s-o apăr. Înțelegeți, cred?! De-aici a plecat bunicul meu Gheorghe să sape tranșeele primului război mondial căzând definitiv într-una din ele în bătăliile de la Predeal. Aici „mi-au predat” părinţii mei cei şapte ani de-acasă care pentru mine, astăzi, e calea adevărată a vieţii. Şi nu există loc mai sfânt pentru mine decât colina unde bradul copilăriei, zdrenţuit de vremurile istorice, nu concepe să nu mă ştie pe lângă el. E un „acasă” la care ţin, cu credinţa că e de datoria mea să spun cu gura bine rotunjită, ce se întâmplă – în speranţa că veţi lua atitudine – în societatea românească atât de anapoda astăzi, încât copiii noştri, cu lacrimi în ochi, ne fac cu mâna de dincolo de multele graniţe ale lumii. E de datoria mea să spun, pe cât pot, repet, realitatea acestor zile oricare ar fi ea, pentru că în decembrie ’89 împreună cu doamna Alexandra Niculescu i-am poftit pe foştii comunişti să-şi ia adio de la dulcile clipe petrecute prin primărie. N-am cerut să fim eroi ai revoluţiei cum s-au înghesuit atâţia să obţină nemeritat această onoare. Apoi, m-a frapat o frază zisă din suflet de către actualul şef al administraţiei locale: „Nu ţin cu dinţii de fotoliul în care sunt acuma, dar indiferent că nu mai ieşim noi la viitoarele alegeri, e bine pentru oraş, ca fostul edil şef să stea cât mai departe de primărie!”. E saturaţia omului care are de tras din greu după vechea moştenire. Fără să rostim lozinci, sănătos ar fi să îi ascultăm sfatul! E singura şansă a comărnicenilor…. (CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA)

You may also like...

Leave a Reply