Doamna Arieșan și navigația

prof. Raul BAZ, editorialist.

Bacalaureat în februarie… OK, legea o permite. Întrebarea este însă de ce până acum nu s-a întâmplat așa ceva, cu toate că legea o permite. Răspunsul e simplu: acum avem ministru nou la educație. Și, de fiecare dată când apare un ministru nou, el trebuie să arate cât este de priceput, ce idei strălucite are și, de ce nu, cât de slabi au fost cei dinaintea lui. Așa încât Popa Pamblică s-a repezit să ne arate că este mai priceput decât Pop Genunche. Sau invers. Pop Genunche, știind că va fi remaniat, a inițiat schimbarea și Popa Pamblică este nevoit s-o aplice. Cum ai da-o nu-i bine, pentru că învățământul românesc ar trebui, după 30 de ani de la căderea comunismului, să nu mai fie în stadiu de experiment. Oameni buni, nu sunt doi, nu sunt patru, nu sunt zece… sunt 30 de ani în care învățământul nostru a bătut pasul pe loc, invocându-se mereu aceleași motive puerile – reforme absolut necesare, aliniere la modelele din UE etc. Realitatea cruntă este, însă, alta: învățământul este ținut deliberat la nivelul anilor 90, pentru ca nu cumva noile generații să înțeleagă cum stau lucrurile și să dea de pământ cu politrucii. Și asta se face conform învățăturilor staliniste, prin care una foarte simplă este cea a bulversării. Adică hai să venim cu schimbări de formă, nu de substanță, pentru ca oamenii să aibă despre ce vorbi. Cu toții stau acum și înjură la noul ministru acuzându-l de haos și aproape nimeni nu observă că deciziile acestuia au rolul de a prelungi din nou starea de incertitudine și de a escamota adevărata tragedie: nu există niciun fel de reformă autentică… (CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA)

You may also like...

Leave a Reply