Scoteţi-vă vata din urechi!… Bate clopotul deşteptării!…

pamflet – Vasile Ioan CIUTACU

În loc de motto:
„Doi ţărani, de pe o tarla pe alta:
– Băăă, Gheorghe, băăă, vii, bă, la înmormântarea lui Ion?
– Nu vin, băăă, nu vin, ce, el vine la a mea?”
                                        Nicolae Grosu
Ziua bună, dragi prieteni!… Iată-ne din nou la această „tribună” şi încercăm, împreună de bună seamă, să dăm ceasul înapoi că înainte, al naibii, nu merge tocmai datorită faptului că nu ne convine să aflăm adevărul. Minciuna şi şmecheria ni se potrivesc mai bine decât dacă am face efortul să ne croim din ele un costum de gală. Acest efort stă, cu siguranţă, în puterile noastre să îmbrăcăm o altă ţinută demnă de vremurile prin care trec ţările civilizate, democratice. Pe de o parte. Iar pe de altă parte nouă, românilor, cred că totuşi ne trebuie un tătuc, ca la ruşi, care să stea la fundul nostru ca să facem treabă. Că nu-i aşa?, istoria a fost vitregă cu noi,    învăţându-ne, atâta amar de vreme, că aşa trebuie. Suntem noi, românii, în stare astăzi să o contrazicem? Asta-i întrebarea la care trebuie să răspundem astăzi. Ţin să precizez (pentru a câta oară?) că nu am partipriuri politice ci, întotdeauna, indiferent de cine a fost şi este la putere nu  m-am dat la o parte, oricât de greu mi-a fost să aduc argumente în favoarea faptului real, întâmplat prin multele cotloane ale instituţiilor de stat unde, din păcate, „se dospeşte” banul public, în alt loc decât cel cuvenit prin lege. Nu am făcut altceva decât „să vă aşez” – după puterile mele, repet –  în faţa propriei dumneavoastră oglinzi. Dacă vă convine, e OK, cum paradoxal este şi OK  dacă nu vă convine. Eu asta ştiu să fac în speranţa că voi prinde, măcar două zile, în care să văd că îi este bine şi vacii noastre… Nu urăsc pe nimeni, dar nu putem face curăţenie în jurul nostru până nu „ne vom mişca” în interiorul minţii noastre, ca să putem scoate căruţa din nămol. Adică, vom da din cioc în boc, dacă nu ne alegem liderii care au putere şi dragoste de ţară pentru a răzbate acest plafon gros al corupţiei care ne-a sărăcit paralizându-ne minţile. Suntem veniţi pe lumea asta să respectăm regulile de aur ale moralei pe care numai credinţa adevărată ne va scoate la liman. Fără doar şi poate! Întâi credinţa şi apoi politica. Sau mai bine zis la baza politicii să stea credinţa. E singura noastră şansă ca să nu ne pierdem cu totul identitatea, omenia ca să nu ratăm viitorul copiilor noştri. Mânat de asemenea gânduri, crezând în ele, am pus degetul adânc pe rană în numărul trecut al publicaţiei noastre, pentru a „ne mişca” rotiţele şi tot „angrenajul” nostru interior. Spre exemplu, în primăria oraşului Comarnic este un şef cu frica lui Dumnezeu, după cum se spune în popor. Şi o anumită funcţionărime din această instituţie de stat ar trebui să conştientizeze că are conducător un om deosebit! Şi să se simtă vinovată faţă de persoana dumnealui dacă nu-şi îndeplinesc atribuţiile de serviciu. Ar trebui să ia aminte că fostul primar Botoacă a tras Comarnicul în jos folosindu-se de o parte din ea. Şi spun asta chiar dacă aud cum corul fanilor „botocieni” mă fluieră de zor, zi şi noapte. E treaba lor, dar să stea şi să socoată că faptele vorbesc de la sine. Aceasta este realitatea şi este momentul deşteptării unora plătiţi din banul public, nu pentru a băga beţe în roate, ci a împinge căruţa înainte. Şi luaţi aminte, că poporul, fraţilor, vă plăteşte cu vârf şi îndesat ca să o ducă şi el mai bine azi decât ieri, iar mâine mai bine decât azi. Repet, nu urăsc pe nimeni şi vin în pagină cu exemple nu de dragul de a arunca pietre în cineva, numai aşa, de dorul de a umple pagini de ziar. E în joc viitorul nostru, faptele noastre sunt sentinţe definitive de judecată. Ele trebuiesc puse pe tapet. Bune sau rele. Şi cum în vechea guvernare din Comarnic multe lucruri scârţâiau sau erau anchilozate, e bine să le scoatem la lumina reflectoarelor pentru ca să nu mai avem niciodată parte de ele. Să se ducă pe apa Prahovei pe malul căruia stă cu chirie fostul primar, tot aşteptând să treacă trupul înecat al vreunui „prieten” de-al lui. Să stea mult şi bine până când istoria va da cu el de pământ!… Nu-l fac pe grozavul, dar nu aş mai dori nimănui să treacă prin ceea ce am îndurat eu în administraţia  locală din Comarnic, numai pentru faptul că nu m-am lăsat trântit pe brazdă. Că „Tovarăşii        te-mpuşcă dacă nu eşti cuminte!” este replica, v-o repet, dintr-un roman de excepţie a scriitorului Râbakov, şi care mie îmi place la nebunie. În „prelungirea” celor afirmate în numărul trecut al publicaţiei noastre, vin şi cu alte exemple care, în niciun caz nu-şi mai au acum locul din moment ce primarul Sorin Popa doreşte un altfel de a gândi care să fie în avantajul comărniceanului, în schimbarea mentalităţii acestuia de până acum, sădită şi prăşită cu spor pe vremea „dinastiei” Botoacă. Dar necesită a fi amintite ca ele în vecii vecilor să nu se mai întâmple. Spre binele nostru punând stavilă bagajelor scoase în drum de către cei tineri ce privesc cu lehamite în jur. Dar şi cu lacrimi… (CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA)

You may also like...

Leave a Reply