PROZĂ ŞI POEZIE SEMNATE DE UN SCRIITOR COMĂRNICEAN AUTENTIC LA BUŞTENI

CRONICĂ DE CENACLU

Pe 24 februarie, într-un sfârşit de iarnă adevărată, un poet din Comarnic, care scrie, la fel de dăruit atât poezie cât şi proză, a încălzit inimile celor care l-au ascultat, cu un fel de recital mirific, la Cenaclul „Simion Bărbulescu” de pe lângă Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Buşteni. Vasile Ioan Ciutacu este un membru vechi al Cenaclului „Lucian Blaga” din Sinaia, prieten, în trecut, cu Stelian Tăbăraş şi cu Nicolae Paul Mihail, scriitori de marcă, de al căroar nume se leagă şi Asociaţia „Lespezi 2004 – Comarnic”. Acum activează şi în Cenaclul „Simion Bărbulescu”. Poetul, îndrăgostit de rădăcini, de ograda părinţilor, de copilărie, de glie şi de natură, de tot ce înseamnă colţul de lume în care s-a născut, vorbeşte cu nostalgie şi preţuire de vremurile de odinioară, de cultura adevărată, cum îi place să spună, cultura pe care poetul doreşte s-o promoveze, aşa cum făcea odinioară cu vechii săi colegi în ale scrisului din cadrul cenaclului sinăian. Cenaclul „Simion Bărbulescu a fost întemeiat la iniţiativa sa şi a poetului Grigore Golubeanu în urmă cu câţiva ani dar, care din varii motive, şi-a întrerupt activitatea o bună perioadă de timp. Recent, tot la iniţiativa celor doi inimoşi şi cu acordul necondiţionat al directorului Centrului Cultural „Aurel Stroe”, domnul Constantin Spurcaciu, activitatea cenaclului a fost reactivată şi, de mai bine de două luni, membrii cenaclului se întrunesc aici împărtăşindu-şi frumosul artistic al creaţiilor literare proprii. Sunt oameni care scriu poezie, proză literară, piese de teatru şi sunt adunaţi sub acelaşi numitor, acela al creaţiei, dar şi simpli iubitori de literatură şi de frumos.
Pentru fiecare întâlnire este programat, să îşi prezinte din creaţiile personale, un scriitor. La final de februarie, Vasile Ioan Ciutacu a coborât din Poiana Comarnic spre a ne duce, prin ale scrisului său, în lumea de poezie şi vis, unde îşi împarte existenţa cu stelele, pământul şi fuiorul amintirilor. Au fost două opere în proză citite la cenaclu şi poezie, toate, impregnate de un lirism şi o expresivitate inconfundabile pentru cei care cunosc scrisul autorului din Poiana Comarnic. Că e vorba de povestiri, cronici sau reportaje literare, cum încercau membrii cenaclului să le încadreze într-o specie literară, prea puţin contează, atâta timp cât opera sa stă sub semnul autenticului şi al talentului, al valorii, în ultimă instanţă. La o întâlnire anterioară a cenaclului, scriitorul mai citise nuvela „Urletul câinelui şi gâştele sălbatice”, în care răzbătea ideea sacrificiului abordată sub formă de parabolă literară…

Vasile Ioan Ciutacu are ca notă dominantă autenticitatea şi, autentic fiind, are drum deschis spre rădăcinile sale ca fiinţă, spre străfundurile pământului din care este plămădit. Orice om autentic are aceste valenţe ale libertăţii pe care le transformă în act de creaţie. Talentul poetului este unul educat, şlefuit, dar vine şi din aceste gene limpezi care îl duc direct la izvoarele folclorului. Altfel cum ar putea să redea atât de aproape de arhetipul satului ancestral, bocetul românesc, durerea, dragul şi dorul îngemănate într-o lacrimă de argint scursă în vers?
Primul text citit, în cadrul întrunirii din 24 februarie, intitulat „Ceruţ”, ne-a introdus în lumea de dincolo de cuvinte şi de semne, într-o lume a sentimentelor sincere de dragoste şi de loialitate care te poartă într-o atmosferă de mister şi magie pornind de la o realitate transfigurată. Expresivitatea, simbolistica, paginile descriptive, elementele de folclor liric, sunt tot atâtea ingrediente care fac o mică bijuterie din povestirea, al cărui titlu este „Ceruţ”, chiar numele unui câine drag al său din copilărie, a cărui proiecţie o retrăieşte în diferite ipostaze ocazionate de diferite experienţe de viaţă. Simetria coordonată a naraţiunii conferă textului în proză o perfectă rotunjime, al cărui conţinut este impregnat de poezie şi imagini poetice. Expresia dragostei pentru locurile natale şi natură este şi reportajul literar publicat în revista diasporei româneşti din SUA şi intitulată „Lumină lină” – New York (An XVII, nr.1, ianuarie-martie 2014, pgg. 61 – 63), intitulat „Posada mon amour”, cel de-al II-lea text lecturat la cenaclu în admiraţia mută a fiecăruia dintre noi cei prezenţi la acest ospăţ de cuvinte cu iz de azimă şi viţă de vie, dar mai ales impregnat de istorie, din zona Posadei. Poezia a fost adusă şi ea în această atmosferă de cenaclu, cu versuri din volumul „P.S. dintr-o margine de lume” dar şi dintre cele mai recent scrise. Poezia lui Vasile Ioan Ciutacu farmecă, este la fel de firească şi de curgătoare ca natura însăşi, tot datorită acelei autenticităţi de care vorbeam mai înainte. Şi mai e ceva: este o poezie scrisă cu dragoste din dragoste, şi cum toate le ştie şi toate le crede dragostea, eul liric din poezia sa este omniscient, tot ce se întâmplă pe pământ, dar şi în cer, în văzduhul plin de mistere, îi e familiar. Figura tatălui este centrală şi pare că opera lui Vasile Ioan Ciutacu, atât în proză, cât şi în versuri, este o necontenită dedicaţie părinţilor şi tatălui, în special, dar şi iubirii dintotdeauna. În concluzie: vorbim de o operă aflată sub semnul autenticităţii, al talentului şi al valorii, care deschide porţile sufletului spre frumos, spre reflexie şi spre intense trăiri estetice, o operă de care oamenii au nevoia şi care, indubitabil, îi face mai buni. Cronica de faţă este o sinteză a comentariilor post-lectură făcute de membrii cenaclului şi se vrea o invitaţie la lectura operei lui Vasile Ioan Ciutacu, fără a avea pretenţia unei analize hermeneutice a creaţiei sale, de care, s-au ocupat, de-a lungul timpului, nu puţini critici. Dincolo de cele întâmplate la cenaclu şi dincolo de talentul său literar, Vasile Ioan Ciutacu este şi o persoană care se implică în promovarea culturii, publicist de temut, adevărul pentru dumnealui fiind prima cămaşă, astăzi, mai ales astăzi, când societatea românească „scârţâie” din toate încheieturile. Mai bine zis: pune degetul pe rana românului, al cărui geamăt zguduie istoria acestui neam. Tot în aceeaşi linie, de promotor al culturii, se înscrie şi reactivarea recentă a Asociaţiei Culturale „Lespezi 2004 – Comarnic”, pe care Vasile Ioan Ciutacu, în calitate de membru fondator vrea să o pună iar la treabă. Astfel, împreună cu alţi colegi, a început să se pună la cale realizarea unor programe culturale care să atingă, cel puţin, cota valorică a celor din trecut. Despre aceste proiecte vom împărtăşi la vremea cuvenită publicului iubitor de cultură, cum îi place poetului Vasile Ioan Ciutacu să se exprime. La Buşteni, la Centrul Cultural „Aurel Stroe”, Vasile Ioan Ciutacu, într-un final de iarnă, cu opera sa, a adus un mărţişor mai aproape de inimile celor care a avut plăcerea să-l asculte.
CENACLUL LITERAR „SIMION BĂRBULESCU” – BUŞTENI

You may also like...

Leave a Reply