Conserve rusești la Sinaia

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

prof. Raul BAZ, editorialist.

De multe ori m-am întrebat care o fi explicația faptului că politicienii nu se dau duși din PSD pentru nimic în lume. La urma urmei, legislația permite să de muți de colo colo, adică azi să fii pesedist, mâine liberal, poimâine peremist și tot așa. La urma urmei, în afara politicii se pot face bani frumoși, cu riscuri mult mai mici. Ba chiar bani cinstiți. Și atunci de ce rămân unii pe baricade chiar când vremurile le sunt potrivnice? Nu le-ar fi mult mai simplu să-și facă o fundație, ceva, unde să dreneze fonduri importante grație vechilor complicități? Sau chiar să pună pe roate o afacere deșteaptă, să acceseze fonduri europene, să facă, adică, ceea ce le promit altora în campaniile electorale? Inițial m-am gândit că explicația stă în Piramida Scopurilor, a lui Maslow. De acolo știm că pentru cei mai mulți dintre noi nevoile de recunoaștere socială și de apartenență la anumite grupuri sunt mai importante decât cele de siguranță și securitate personală. Dar după ce am văzut ce fel de antropoizi ajung în parlament, mi-am dat seama că greșesc foarte mult, pentru că astfel de produse al involuției nu pot concepe ceva mai important decât banul. M-am gândit apoi că respectivii nu știu să facă altceva decât să fure și atunci, dacă-i lași să se descurce pe cont propriu, ajung rapid boschetari și aurolaci. Explicația asta e mai degrabă plauzibilă, pentru că se știe că majoritatea celor care intră în politică o fac exact pentru a avea acces la bani care nu li s-ar cuveni altfel. Mai bine zis, la mulți bani, pentru că ei fură chiar dacă nu sunt parlamentari sau miniștri, însă fură puțin și asta nu-i satisface, pentru că ei își doresc milioane de euro puși în siguranță prin bănci elvețiene. Și raționamentul se poate extinde lesne la președinții de consilii județene, la primari și la toate persoanele care ocupă un post în urma unor alegeri sau numiri politice, post plătit din banii noștri. Și de data asta mi-am dat seama că adevărul trebuie să fie în altă parte. O fi vorba de faptul că oamenii ăștia chiar cred în ideologia PSD. Dar imediat mi-a venit în minte întrebarea: care ideologie? Nu vreau să insist cu demonstrarea faptului că PSD nu are niciun fel de ideologie, decât, eventual, una pe hârtie. Ca și PNL, de altfel. Deci oamenii ăștia nu stau în PSD (sau în PNL) datorită credinței lor profunde în cine știe ce valori. Și atunci? Am primit răspunsul zilele astea, citind o știre pe care presa o numește, cu un termen de care m-am plictisit, „halucinantă”. Iată cum sună: „PSD l-a nominalizat pentru Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) pe Cazimir Ionescu. Cazimir Ionescu a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului Militar în iunie 2017 pentru crime împotriva umanităţii în dosarul Mineriadei din 1990. Cazimir Ionescu face parte şi acum din Colegiul CNSAS, dar mandatul său a expirat şi aceasta era ocazia ca PSD să îl înlocuiască cu un alt reprezentant”. E clar? Acest Cazimir Ionescu, actor important al evenimentelor din 1989, om de încredere al lui Ion Iliescu și fost agent de legătură între FSN și securitate, în loc să fie extirpat din PSD, este menținut în poziții importante, din care execută conștiincios ordinele șefilor săi politici. În plus, el este reactivat de câte ori este nevoie, exact precum spionii – conservă. Cazimir Ionescu va fi până la moarte un credincios ostaș al PSD, pentru că numai acest partid îi poate satisface nevoile. El este unul dintre oamenii din umbră ai partidului, unul dintre cei care stau acolo unde-i pui, care nu crâcnesc, nu mișcă-n front, sunt gata să execute orice misiune li s-ar încredința. Cam așa cum face și Ecaterina Andronescu, de exemplu, cu diferența că ea a fost întotdeauna o persoană cu vizibilitate pe scena politică. Oamenii despre care vorbesc formează nucleul dur al PSD și, pe același calapod, nu avem niciun motiv de îndoială că are și PNL astfel de membri. Dar dacă e cineva care crede că indivizii de teapa lui Cazimir Ionescu sunt doar la București, la nivel înalt, se înșală. Dacă la un moment dat, în Sinaia s-ar schimba puterea și PSD ar ajunge din nou la comenzi, imediat ar apărea ca din senin personaje de care lumea uitase, foști politicieni locali sau doar activiști, care acum stau liniștiți, precum niște conserve rusești, așteptând momentul propice să își înfigă iar dinții în cașcaval. Oameni care dacă ar candida direct, mai degrabă ar trage partidul în jos, vor pune gheara pe posturi și poziții cheie, așa cum, spre exemplu, detestabilul Dan Mihalache a fost uns de Iohannis șef al consilierilor de la Cotroceni, tocmai când multă lume se bucura că a scăpat politica românească de el. Ei bine, acești oameni sunt votați. Românii îi iubesc. Și atunci de ce naiba ne mai agităm noi, ceilalți? Din masochism – începe să se contureze un răspuns. Se gândea oare cineva acum 29 de ani că aici vom ajunge?

You may also like...

Leave a Reply