Istoria unor demolări ce au demolat primăria!…(partea II-a)

PAMFLET / Vasile Ioan CIUTACU

Motto: „Întotdeauna nelegiuirile s-au abătut asupra celui care le-a comis” – Seneca

Bună ziua, oameni buni!… Iată-ne din nou împreună şi umăr lângă umăr – cât aş dori să fim aşa cât mai mulţi! – să încercăm să punem în continuare pe tapet, pe cât este posibil, unele fapte postdecembriste săvârşite cu ardoare de anumiţi funcţionari şi politicieni cu fundurile de contabile şefe. În sensul că au ajuns aşa de rotunjiori pentru că, fără ruşine, au înfipt adânc plugul în tarlaua banului public. Mai pe direct zis, şi-au vârât mâna până la cot, până la umăr în buzunarul doldora de ţechini strânşi din impozite şi taxe „culese” de pe spinarea comărniceanului ce şi-a subţiat felia de pâine ca să poată a-şi achita dările către stat. Şi când, acestor indivizi de joasă speţă, le-a „ţinut de şase” – cum se zice în popor – unele dintre organele statale ce şi-au ţinut puşca la picior, cu toate că, în asemenea cazuri trebuiau să ia poziţia de luptă cu deviza punct ochit, punct lovit!…
Cred că înţelegeţi la cine bat în poartă chiar dacă v-aţi vârât capul aproape cu totul în mult îndrăgita ladă a televizorului şi priviţi realitatea – râpă adâncă în care ne zbatem ca puiul de găină în ghearele smălţuite ale uliului (manipularea fiind un fel de „floarea ţigăncii” după care ni se scurg ochii şi vlaga). Cu posteriorul, în semn că puţin vă pasă! Vă avertizez, dragi compatrioţi, în altă ordine de idei, că important este când citiţi asemenea fraze să o faceţi printre rânduri, aşa după cum este normal în toate cazurile de lecturare a unor fraze dintr-o publicaţie, dintr-o carte. Este cel mai uşor lucru de făcut atunci când parcurgem cuvintele scrise lăsând gândurile să ne zboare precum puful de păpădie. La fel după cum se uită curca-n lemne. E catastrofal aşa ceva, fapt pentru care – după cum ştiţi foarte bine – ne ceartă Cantemir, Cioran, Eliade, Noica, etc., mergând până într-acolo încât, Petre Ţuţea dezamăgit, în amurgul vieţii – în toată existenţa lui trup şi suflet pentru ţară – afirmă: „Am făcut treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi”. Ce palmă grea trasă pe obrazul nostru! Aşa încât să nu ne mai mirăm atunci când mii de români îşi fac valizele!…
***
Ca să n-o mai lungim, stimaţi concetăţeni, ţin şi astăzi „să înfig” stiloul pe hârtie că poate veţi pica pe gânduri, veţi tresări înlăuntrul domniilor voastre şi vă veţi întreba: „Păi, stai băă, de ce ne spune ăsta lucruri de-astea?… Politică nu face, erou al loviturii de stat mascată nu vrea să ajungă din moment ce nu i-a trecut vreun glonte pe la ureche ca la alţii. Una la mână. Doi la mână: e un prăpădit mai mare decât noi, dar, hopa!…, măzgăleşte nişte hârtii care, stai puţin, nu-i aşa în dorul lelii!…”. Ne arată cu acte în regulă, chiar dacă noi avem orbul găinii, că drumurile asfaltate sau betonate pe vremea tovarăşului Botoacă, sunt vraişte, fleşcăite, electorale, pline de gropi de cădem ca proştii în ele… Plus că tot trebuie să plătim miliarde şi miliarde de şfanţi deoarece ei au încălecat hârtiile prin primărie „de bună voie şi nesiliţi de nimeni!”. Păi zi măi Ioa, nu-i aşa?…
– Aşa-s! Se aude un glas din mulţime care n-a apucat să-i dea cineva peste bot. Materialele rezultate din transformarea cinematografului în Centru de afaceri, auzi tu, mă Gheo, unde-s? S-au dat miliarde de lei lui Fernando Brezeanul pentru curăţenia sălii de sport când putea să-mi dea mie doar o sută de lei pe săptămână şi sala era bec… Apoi, frate-mi-o, de ce n-a folosit materialele din custodia Apascului aflate acolo de zeci de ani. Or mai fi oare?… Apoi unde-s cei 509 mc de beton pentru care primăria a plătit vreo trei miliarde de lei şi le-a luat cocorii când au plecat, pe aripile lor? Ai văzut, băă, Vasii, ce potlogării a găsit Corpul de Control al primului ministru prin scriptele primăriei unde funcţionărimea s-a dat de cum a bătut vântul… Sigur, ăsta ne întinde colacul de salvare, dar suntem atât de proşti încât îl scoatem vinovat tot pe el!
***
Ieşind din imaginarul acesta care are ca bază solidă fapte reale ce arată dezordinea „ordonată” prin primăria Comarnic în goana nebună a unora după cât mai mulţi parai pe vremea lui Botoacă (Salut, şefule!) pe care numai justiţia este chemată a se pronunţa. Eu am venit cu dovezi pe care numai dvs., stimaţi comărniceni, le puteţi analiza, decide şi concluziona, neexcluzând, repet, aportul substanţial pe care trebuie să şi-l aducă organele abilitate pentru a limpezi apele. Este de domeniul justiţiei să se aplece cu sârg şi fără a mai juca bătuta pe loc şi să stabilească, Dumnezeule, cum a fost posibil ca peste noapte, fără să ştie absolut nimeni, a dispărut hala metalică de la Grajdul primăriei, mijloc fix al U.A.T. Comarnic, unde actualmente a rămas numai pardoseala de beton (pe care nu avea cum să o fure!) şi unde azi sunt depozitate pubele de gunoi. Era o hală din profile metalice cu pereţii şi acoperişul din tablă ondulată. „Avea cam 7 m pe 15 m” îşi aduce aminte un muncitor de la secţia de paleţi care a lucrat în această hală, pe vremuri. Iată ce ne comunică U.A.T. Comarnic în legătură cu dispariţia fără urme a acestei hale metalice care însuma câteva tone de fier vechi. Dacă ar vrea, şi legea îl obligă, un organ abilitat să facă acest lucru, mintenaş l-ar descoperi pe cel care s-a „conformat” ordinului primit punând în practică expresiva sintagmă populară: „Vii cu mine sau te iau!”.
Fără să arăt cu degetul în sensul că: „uite-l pe vinovat!” dau şi eu o sugestie în a fi chestionat în această problemă fostul administrator al primăriei şi Şef al Sectorului de activitate din cadrul domeniului public şi privat al primăriei, veşnicul pensionar – „feciorul” Bălănică Stelian. Într-una din zilele de glorie al superbului exemplar politic Botoacă Dorian Vasile, care pusese mâna pe „volanul” administraţiei locale Comarnic, pe la începuturi, trecând el pe DN 1-ul, mai jos de piaţă, prin dreptul casei „feciorului” veşnic i s-a făcut milă de acesta, cum stătea cu cotele pe gardul bătăturii şi privea, neexplicându-şi în niciun fel, cum trecea fluviul de autoturisme luxoase pe autostrada Comarnic-Braşov, (care se va construi în următorii două sute de ani). „Feciorul” nostru, cu o pensie bunicică, nu-şi explica în ruptul capului, fiind în afara timpului, cum circulă în acelaşi timp maşinile cu soţ şi fără soţ. Rămăsese săracu’ „cuplat” nostalgic la anii când peste România se întindea ca o pleaşcă umbra atotputernicului Ceauşescu, care vai de mama lui cum a sfârşit! Fostul nostru edil şef „traducându-i” privirea într-una din cele a unei prea plecate slugi şi înţelegându-i amărăciunea după ce Golgoţiu era gata să dea cu el de pământ, i-a zis scurt: „Vino!” Şi iată-l pe Bălănică al nostru vătaf până la adânci bătrâneţi peste toată averea primăriei. Poseda prin viscerele sale puteri magnetice din care cauză se luau după domnia sa tot ceea ce însemna metale şi  dintr-o privire le transforma în fier vechi fiind un cooperant desăvârşit cu mafia fierului vechi poposită pe aceste meleaguri mioritice venind de dincolo de lume. Bunăoară, iată-l pe magazinerul şef Terecoasă Marian cum prin referatul nr. 15673/30.12.2005 zice negru pe alb: „Vă rog să dispuneţi ca administratorul Bălănică Stelian, ce a fost delegat pentru predarea fierului vechi rezultat – o parte din înlocuirea centralei de la Grupul Şcolar, iar o parte din magazia primăriei, să prezinte la caserie factura (bonul fiscal) şi suma rezultată în vederea valorificării casării pe anul 2005”. Prin referatul nr. 10345/14.09.2005 tot magazinerul nostru „se plânge” că i-a dispărut din gestiune masă lemnoasă (nuc). << „La data de 15 august 2005 am constatat dispariţia acestei mase lemnoase, Oancea Gheorghe – şef garaj, relatându-mi textual următoarele: „Am ajutat la încărcarea acesteia în tractorul PH04DVD (…) dar nu cunosc destinaţia în care s-a dus. Bălănică conducea operaţiunile”… Rog să dispuneţi măsuri legale ce se impun în această situaţie>>. Din cauza vigilenţei sale asupra bunului obştesc, dar şi pentru alte năzbâtii comise în timpul serviciului, magazinerului i s-a pus în mână cartea de muncă.
Apoi, să nu uităm de luxoasa, inoxidabila şi prelunga scară pomieristică a primăriei, ce a luat-o pe căi nevăzute după Bălănică al nostru, dar care, până la urmă, i-a fost imputată. Mă gândesc, repet, datorită acestor puteri magnetice supranaturale ale administratorului nostru, nu cumva tonele de fier vechi rezultate din demolarea halei metalice să se fi luat după urmele lui către întregirea unui alt buget decât cel al primăriei?… Ce-ţi este şi cu aceste fiare care, domnule, se ţin cu dinţii de buzunarul unor circari postdecembrişti! Trecând la alt subiect, ca şef al sectorului de gospodărie, domnul Bălănică Stelian veşnicul pensionar cu contract de muncă în „ograda publică” a domnului ing. Botoacă Dorian Vasile, nu a avut situaţii de lucrări din care să rezulte cum a justificat materialele de construcţii aprovizionate lucrărilor sectorului. Şi, eventual, consemnate în lucrările executate de sector. … Oare, atâta amar de vreme (aproximativ 10 ani!) utilajele primăriei „au ruginit” în garaj, ori „s-au frecat” invizibile (dar cu folos!) de aerul „democratic” şi drumurile fără de capăt ale Comarnicului?… Oare, cum a putut Audit-ul primăriei să verifice cheltuielile Sectorului „Bălănică” din moment ce n-au existat situaţii de lucrări?… Văzând toate acestea, oare „trupa de balet” a domnului Botoacă ne crede atât de proşti încât ne asemuie cu unii din băştinaşii din Africa atunci când arătându-li-se realitatea de astăzi pe un ecran, ei au reţinut numai găina ce trecea atunci prin dreptul adevărului? Oare Prefectura, Poliţia, Procuratura şi Curtea de Conturi nu ar trebui, conform legilor în vigoare, „să sară” în sus la cele relatate până acum? Aşteptăm să se „dea un ordin pe unitate” şi noi, cei mulţi, îi vom aştepta cu flori în suflet şi în mâini. Ne obligă şi pe unii şi pe ceilalţi istoria unde cei morţi în ’89 s-au ridicat dintre pământuri şi ne privesc de parcă ar muri a doua oară…
La bună vedere!…

You may also like...

Leave a Reply