Voturi pentru Cioloș

Un articol de Raul Sebastian BAZ

Dacian Cioloș și-a făcut partid, așa cum a promis acum câteva luni. În numai câteva ore, pe contul de Facebook al noii formațiuni s-au înscris 30.000 de oameni. Carevasăzică, nici nu s-a născut bine și creația politică a fostului premier a început să aibă succes. Impresionant, ce-i drept, numai că astfel de miracole nu se pot petrece nicăieri. Mișcarea lui Cioloș, numită România Împreună, va trebui, ca să intre în parlament, să atragă votanți din trei surse: cei sătui de partide, nehotărâții și cei care votează cu alte formațiuni. Dar cei sătui nu pot fi convinși de nimeni, iar nehotărâții așteaptă până în ultima clipă să vadă spre cine înclină balanța. Dacă văd că trendul e pro-PSD, se duc cu PSD, dacă e pro-PNL, se duc cu liberalii. Așa că domnul Cioloș va trebui să atragă de parte lui membri și simpatizanți ai celorlalte partide. Evident, cei cu înclinații către PSD, parte din ei spălați pe creier de Antenele Varanului și de România TV a lui Ghiță, când aud de Cioloș își fac cruce și scuipă în sân. Așa încât singura sursă de votanți pentru noua formațiune rămâne actuala Opoziție, mai precis triada PNL, USR și PMP – de UDMR nu poate fi vorba, iar minoritățile merg încolonate în spatele unui anume Pambuccian, care trage sforile în curtea Puterii de o grămadă de ani. E ușor de văzut că românii care ar putea vota cu Cioloș sunt dintre cei care acum sunt atrași de PNL, USR și PMP. Dar de ce ar face ei una ca asta? Doar s-au fript în atâtea rânduri. Întâi cu Noua Republică, partid lansat cu mare tam-tam de Mihai Neamțu, care acum e membru PNL. Apoi cu Forța Civică, înființată de Mihai Răzvan Ungureanu, partid care a sfârșit prin a fi înghițit de PDL. A urmat Monica Macovei cu al său fâs numit M10, care nu mult după lansare a dispărut în neant. Acum, iată, vine tare din urmă Dacian Cioloș, pe care însă nu-l recomandă nimic în afara prestației personale și a unui gen de charismă cu care a cucerit anumite medii de intelectuali. În plus, se aude că vor mai apărea și alte partide, de genul PNȚMM, Partidul Neoliberal, Pro-România, ADER etc. Cum se vor orienta românii printre atâtea variante? Anul viitor vor fi alegeri pentru Parlamentul European și pentru președinție. Fiecare din partidulețele care își anunță acum înființarea are nevoie de candidați. De unde îi vor scoate? Ceea ce sare în ochi dincolo de aceste remarci și nedumeriri este că modelul conceput de Iliescu în anii ’90, când în jurul partidului de la putere gravitau tot felul de sateliți cu rolul de a colecta voturi pentru PDSR, funcționează și astăzi. Acum însă îl aplică nu numai post-comuniștii, ci și democrații. Iar alegătorii nu au niciun fel de altă opțiune. Probabil mai avem de așteptat câteva zeci de ani pentru a ajunge la o normalitate politică românească.

You may also like...

Leave a Reply