URGENŢE, URGENŢE, URGENŢE!

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Da, stimaţi contribuabili, şi urbea noastră, chiar şi după trei mandate de mari „succesuri”, se evidenţiază încă multe urgenţe ce pot constitui nu 23 de alte proiecte pentru încă trei, ci doar 230 (minus-plus, câteva), de aceea nu le voi mai enumera în prezenta publicaţie, ci le voi aborda detaliat, dar nu până la epuizarea lor, ci până la rezolvare, aşa că luaţi-vă cornul şi laptele şi staţi pe aproape. Astfel, urgenţa urgenţelor (care, e drept, nu a împlinit nici măcar şapte ani de „viaţă” dar care încă e în „top” cel puţin cât poate afecta un sfert din comunitate) se referă la înclinarea accentuată a zidului ce susţine strada Furnica între numerele 11-13, dar şi la crevasa formată în continuare în apropiere, unde, e drept, nu poate „parca” un autobuz, dar o pot face lejer două maşini de „raliu”, şi asta pentru ce? Pentru doar 5-6000 de lei? Gândiţi-vă stimabililor aleşi (fie şi din executiv) că prin ruperea zidului, ce nu mai are multe zile, şi dumneavoastră puteţi rămâne fără utilităţi, că aşa doar din răutate, nesimţitul va antrena în cădere şi jumătate din carosabil cu tot ce se află deasupra şi sub,… ori v-aţi gândit din alt unghi? Apoi nu am ce zice, dacă e aşa, aveţi dreptate, că una e să pui la „puşculiţă” o mie de lei din cinci, şi alta 10 mii din 50, pentru că dacă vor trebui refăcute, nu doar zidul, ci şi reţelele, inclusiv carosabilul, e clar că investiţia va fi pe măsură, cu atât mai mult în situaţia când TVA-ul puşculiţei ne va ridica la fifty-fifty (adică 50-50 aşa cum se uzitează de regulă). Numai că eu v-am avertizat şi în acest caz. Chiar nu mai aveţi nicio scuză… penelopilor. Ştiu, s-ar putea să susţineţi că lucrările ce eventual se vor realiza lângă un zid deja înclinat pe invers, l-ar putea destabiliza şi mai mult grăbindu-i „decesul”, dar nimeni nu a susţinut că trebuie să-i faceţi subzidire şi să-l aduceţi la verticalitate, fiind suficient să-i realizaţi trei contraforţi, eventual terminaţi cu o centură armată care să-i finalizeze şi lege chiar şi la 50 de cm sub nivelul străzii. Pentru că e esenţial să rămână aşa cum e, nu să fie îndreptat. Totodată lucrările se pot realiza şi la o distanţă de 3 metri faţă de zid, nu lângă acesta, executându-se oblic amplasamente de 50/50/150 cm adâncime (evident umplându-se cu beton armat), ce se va continua până la zid, astfel rezultând 3 echere ce vor fi oarecum şi legate de zid prin 5-6 segmente de F.C. Ø40 măcar introduse prin găuri anume date la o adâncime de 150-200 mm (în zid) şi având, pentru legătura „cu contrafortul” scos în afară, 300 mm, acestea fiind suficiente pentru a rezista cel puţin 20-30 de ani. Pentru orice alte detalii ofer sfaturi gratuit, aşa că nu ezitaţi. O altă investiţie de asemenea foarte urgentă se referă la repararea şi refacerea celorlalte ziduri (acolo unde este cazul), investiţie ce a fost semnalată în repetate rânduri. Ba, recent, tot de către mine, dar nu am intrat în detalii, dar, deoarece consider că se impune să o fac, dat fiind că şi acolo unde s-au mai realizat de către proprietarii imobilelor asemenea lucrări (strada Aosta, şi nu numai), acestea s-au executat de mântuială. De aceea, pentru ştiinţa celor ce vor să execute ceva de calitate şi de durată precizez:
Feriţi-vă ca dracul de tămâie să mai folosiţi pentru orice fel de zidărie şi betoane nisip de la Colţi (Comarnic) pentru că acesta este pământos şi nu face aderenţă bună cu cimentul, chiar dacă dublaţi dozajul.
Dat fiind costurile foarte mari cu energia electrică şi termică, nici durata de coacere şi malaxare a sterilului din care se realizează cimentul nu mai e cea optimă, de aceea rezultă un produs de calitate slabă, oricum necesitând mărirea dozajului. Totodată, la repararea zidurilor, dacă nu se are în vedere şi adâncimea cu măcar 2 cm a rosturilor (prin decaparea betonului fisurat şi „mâncat” de vreme), ci se astupă doar fisurile mimând repararea, nu se lungeşte viaţa lor decât cu un an sau doi, nu mai mult. Şi e păcat de timp şi bani. În acelaşi context, dacă se lucrează în zonele unde s-au autodemolat singure, fără a respecta un minim de cerinţe, iarăşi se cheltuiesc bani degeaba. De aceea recomand: să se cureţe şi să se desprindă tot ce s-a deplasat din zid şi înainte de a începe refacerea să se spele bine cu apă (dacă e posibil chiar cu jet de apă de joasă presiune), pentru ca locul ce urmează să fie reparat să poată fi aderent pe ceva rezistent, altfel după un timp nu prea îndelungat se va desprinde cu stratul de care a aderat; dacă stratul de pietre căzut e subţire (să zicem 10-12 cm) ar fi de dorit să se dea cu bormaşina 4-5 găuri oblice (pe m.p) în zidul rămas în interior şi acolo să se introducă tije de fier striat (P.C.Ø 12) care să iasă până aproape de faţa zidului şi astfel cât va rezista zidul vechi va rezista şi cel ce se reface. Dacă totuşi zidul este subţire ori a căzut în toată grosimea lui, musai să se adâncească în profunzime şi după aceea, în spatele zidului ce se va reface trebuie să se realizeze un drenaj care, în funcţie de umiditatea solului şi înălţimea ce se va realiza, urmează să deverseze surplusul de apă prin barbacane care ar fi firesc să se „colecteze” prin rigole spre canalizări pentru că altfel deversând apa pe stradă în perioada rece se formează polei. Ba, mai mult, degradează rapid asfaltul prin infiltraţii şi îngheţ-dezgheţ, în multe zone din oraşul nostru producându-se acest fenomen. Totodată, dacă s-a optat pentru zid din beton armat şi în imediata vecinătate se continuă cu zid de piatră pentru a menţine aspectul nealterat, se impune ca lucrarea betonată să se placheze cu piatră de forma celei ce se relevă la lucrările înconjurătoare.
În sfârşit, dacă se realizează un zid nou, pentru stabilitate şi rezistenţă în timp, acesta e musai să se încline cu măcar 10 cm la metru, pe verticală. Pe de altă parte legiuitorul a statuat că pentru zidul, şanţul, gardul comun ori alte lucrări de utilitate ce se realizează pe linia ce desparte două proprietăţi, cheltuiala revine la volum egal în egală măsură ambilor proprietari, indiferent dacă unul e persoană fizică şi celălalt persoană juridică. (A se vedea Codul civil art.560, art.635, art.638, al.1, art.660, al.1, art.663, alin.1).

You may also like...

Leave a Reply