O nouă etapă a cultului personalităţii

Partea a XXX-a

Tradiţia scriselor elogioase avînd ca subiect persoana lui M. Haret capătă în nou suflet o dată cu apariţia Calendarului de Turism*1.
Unele materiale de acest gen îl au ca autor pe însuşi  redactorul publicaţiei. Astfel, în primul articol din seria “Răzleţe” M. Haret relatează că “de mai mult timp, prieteni excursionişti […] sau colaboratori devotaţi îmi cer să le vorbesc despre mine ca alpinist, mai exact stăruie să le spun cum a putut lua naştere acum patruzeci şi mai bine de ani – pe cînd abia intrasem în liceu – pasiunea mea pentru munte, perseverentă pînă azi. Ei sînt curioşi să-i cunoască evoluţia […] Într-un volum, la care de multă vreme mă gîndesc şi pentru care adun materialul necesar, voi căuta să răspund dorinţelor şi curiozităţii amicilor mei. Îi rog însă, să mai aibă răbdare”.
Pe moment, autorul menţiona că “două persoane singure – mama şi aceea care m-a format sufleteşte ca a doua mamă (doamna Ana Sp. Haret) au înţeles de la început […] importanţa gustului meu pentru munte […] mi-au permis şi m-au ajutat să-l practic, deşi aveam […] opuneri destul de serioase…” De asemenea, Mihai Haret ţinea să informeze masa cititorilor că “am parcurs Carpaţii, primăvara, vara, toamna şi uneori chiar iarna, mai mult singur – căci aşa-i convine muntelui – mereu singur, însoţit numai de planuri şi gînduri…”
Apariţia doritei cărţi de memorii a trenat însă. “Articolul «Gînduri răzleţe», continuare a celui din 1935 şi cerut cu insistenţă de foarte numeroşi cititori, ne-am văzut siliţi – din lipsă de spaţiu – să-l lăsăm pentru calendarul pe 1938”. Va fi şi atunci din nou amînat, fără să vadă vreodată lumina tiparului.
Lipsa acestor amintiri a fost oarecum suplinită de amplul articol O excursie acum 36 de ani, apărut în Buletinul A.T.R.P. (1938-39). În campania de impresionare a celorlalţi turişti intra şi riguroasa contabilitate pe care M. Haret o ţinea anilor săi de mers pe munte:
“Cum a putut lua naştere acum patruzeci şi mai bine de ani […] pasiunea mea pentru munte…”
“Cei 36 de ani de bucegism”*2
“În al 39-lea an de alpinism şi al 53-lea al existenţei mele” *3
 “În al 40-lea an de alpinism şi al 54-lea al existenţei mele” *4;
“Cei 41 de ani de alpinism” *5;
“42 de ani de alpinism neîntrerupt”*6
Etc.*7
Domeniul trădează inconsecvenţă. De unde iniţial Mihai Haret plasa la 1900 debutul său în alpinism (reprezentat prin întîia ascensiune la vîrful Omul), ulterior va devansa momentul la 1 august 1898. În realitate, el a atins platforma Omului ceva mai tîrziu, altfel nu ar mai fi scris că adăpostul sinăienilor a fost ridicat în 1905 (corect, 1900)*8
Similar sînt devansate la 1899 (iniţial 1901) începutul strîngerii de date pentru călăuza În munţii Sinaiei…, şi de la 1903 la 1902 întîia pătrundere în masivul Piatra Craiului. În producţiile proprii găsim inserate, ca provenind de la alţii, şi alte aprecieri convenabile. Bucurei Dumbravă mai toate marile idei turistice par să-i fi venit în cursul unei excursii efectuată alături de M. Haret, în septembrie 1918. Atunci, parcurgînd Horoaba, scriitoarea ar fi meditat pentru întîia oară la ceea ce se va numi Cartea munţilor, pentru ca apoi, ajunsă la Omul, să informeze despre “un proiect de societate turistică la care se gîndise tot timpul ocupaţiei”. Pe cel mai înalt pisc al Bucegilor s-ar fi născut şi invitaţia: “Haide domnule Haret, să scriem împreună o antologie a Bucegilor”, iniţiativă nematerializată ulterior. Întîmplător sau ba, în acelaşi material M. Haret îi atribuia scriitoarei o vîrstă cu zece ani mai mare decît în realitate… *9
Cît priveşte lăudătorii în carne şi oase, este greu de spus cît din gestul lor era naivitate (decurgînd din neştiinţă, din bună credinţă), cît (incontestabil) farmec al prezidentului T.C.R., şi cît interes.
În cazul lui N. Urechia, va fi contat mult faptul că “mi-ai dat prilejul să-mi retrăiesc anii mei cei mai frumoşi, scriind aceasta cărticică” (prefaţa Vrăjii Bucegilor), recunoştinţă ce lasă de înţeles că N. Urechia a fost scutit de investiţiile materiale reclamate de tipărirea lucrării. Primul tecerist găsise, de asemenea, dispoziţie să asculte, prin pădurile Peleşului, pasaje din viitoarea carte. Cert este că un om cu faimă în “Ţara fagilor”, profesorul Radu I. Sbiera, se declara deja, după cunoştinţa făcută “la casa ce poartă cu cinste numele d-v”, copleşit de personalitatea Maestrului. Între altele, îi lua de bună pretenţia de a fi suit pînă atunci de 197 de ori la Omul, transă din care Sbiera nu pare să fi ieşit curînd: peste un an, el îi expedia lui M. Haret, zice-se tot de la Omul, o entuziastă telegramă. Lăudători s-au găsit şi prin alte colţuri din ţară. Despre primirea făcută preşedintelui de teceriştii bucovineni vom mai scrie. Asemenea lor, un profesor de geografie din Piatra Neamţ (Neculai Zaharia pe nume) ţinea să proslăvească “omul  închinat  cu tot sufletul  turismului,  apărătorul vajnic al frumuseţilor naturale şi al parfumului mistic ce abureşte peisajele celor mai tăinuite unghere ale ţării”.
La mijlocul deceniului patru a fost reînodată seria (ce debutase în Anuarele Bucegilor) epistolelor trimise “dragului Mihăiţă” de generalul Scarlat Panaitescu, “mîndru că te afli în fruntea acestei mişcări” şi convins că “T.C.R. îşi va face pe deplin datoria”. Cum la asemenea dulceţuri se cădea un răspuns pe măsură, mereu serviabilul Ion Colman – după ce a lămurit profanii că generalul este “un distins geograf, membru corespondent al Academiei Române” – a îndemnat cititorii să tragă “concluziile care se desprind”. Bravul militar avea să recidiveze în 1937, cînd se extazia “în faţa acestor documente (hărţile “Retezat, Ţarcu şi Godeanu”, respectiv “Ceahlăul cu Cheile Bicazului”, editate de Turing-Club sub semnătura lui M. Haret, n.n.) reuşite prin claritatea, precizia şi bogăţia lor de informaţii”*10. N-au lipsit nici acum “salutările omului de specialitate”, care, în lipsa lui I. Colman (retras din conducerea T.C.R. în iarna acelui an), a fost nevoit să îşi facă singur reclamă. Un alt fruntaş (secretar general) al Turingului, Christian Ionescu, semna un articol din care îi aparţinea în realitate doar o notă introductivă de şapte rînduri, restul de trei pagini dînd satisfacţie “multor camarazi” dornici să afle “cum scrie d-sa (M. Haret, n.n.) în registrele de impresie ale caselor de munte”. Pornind de la exemplele de mai sus, este de remarcat că amabilităţile circulau în ambele sensuri. Bineînţeles că M. Haret era mult mai ponderat în aprecieri, dar gestul său rămînea măgulitor. Ion Protopopescu, care vorbise într-o conferinţă publică vorbise despre “epoca descoperirilor” (se înţelege ale cui), era onorat drept “distins colaborator”. Soţia sa, Liliana, era apreciată şi ea pentru “frumosul articol” despre Horoaba. Mulţumiri se aduceau şi lui Carol Rasidescu (directorul “Cărţii Româneşti”, unde se tipărea Calendarul turistic), familiei de cabanieri van Saanen, de la casa Cristianul Mare, sau “tenacelui” preşedinte al secţiei T.C.R. Braşov, consilierul Gh. Diaconescu. În cel puţin un caz (Ion Protopopescu), podgoreanul şi- a exprimat gratitudinea şi printr-un butoiaş cu vin*11.
Cu cei deloc dispuşi să îi înalţe osanale M. Haret proceda într-un mod simţitor diferit. Astfel, erau înfieraţi cei care, “dispreţuind munca noastră dezinteresată, vin numai cu pretenţii de cele mai multe ori exagerate ori ridicole, fără ca ei să contribuie cel puţin cu oarecari sume de bani, dar mai adresează şi reclamaţii, care nici nu pot sta în picioare”.  Sau: “Tuturor acelor care nu au găsit decît cuvinte de critică hărţii Retezatului, le răspundem cu totală ignorare şi-i invităm să înveţe în prealabil să citească bine o hartă”.*12
Pe acest fond, convins că este alfa şi omega turismului românesc, Mihai Haret scrie… Şi o face ca de obicei, urmărind ridicarea stelei proprii, dar şi eclipsarea altora.
________________________________
1) Calendarul Săptămînal a devenit din 1938 Calendarul de Turism, cu subtitlul Enciclopedia Turistică Românească, pentru ca după 1940, sub bagheta lui Valeriu Puşcariu, să se numească doar Enciclopedia Turistică Românească (în continuare, prescurtat, E.T.R.).
2) Cum am cunoscut pe Bucura Dumbravă, broşură omagială publicată în 1935 de Asociaţia Creştină a Femeilor. Semnau, alături de M. Haret, Ion Jalea, Alceu Urechia, Gala Galaction şi alţii (cf. Călător prin munţi, 1976).
3) Cuvîntare la Cîmpulung-Bucovina, reprodusă în E.T.R. 1938.
4) Notaţie în registrul Casei Babele, reluată în Buletinul Alpin (ADMIR) nr. 3/1938.
5) Enciclopedia Turistică Românească 1939, articolul “Bucşoiul”;
6) Conferinţă radio la 10 august 1939, reluată în E.T.R. 1940, articolul Munţii cu lacuri şi peşteri.
7)  Anterior, calcule asemănătoare făcuseră Ion Bianu (“Înălţimea celor 44 de ani de dăscălie”, în al doilea Anuar al Bucegilor) şi N. Bogdan (“De 20-25 de ani de cînd merg pe munte…”, în Anuarul STR 1910) De la M. Haret par să se fi molipsit Ion Protopopescu (“treizeci de ani de drumeţie în lungul şi în latul ţării”), C.I.Ionescu (“locuind de mai bine de 35 de ani la baza acestor minunaţi Bucegi…”), I.I. Dunăreanu (vezi capitolul dedicat acestuia în lucrarea de faţă).
8) Articolul Bucşoiul, în E.T.R. 1939.
9) Cum am cunoscut pe Bucura Dumbravă… Ori Fanny Seculici s-a născut în 1868 (vezi, între altele, V. Borda, Călători şi exploratori români, 1985, p.156-159).
10) Schimb de scrisori între Ion Udrişte-Olt şi Carol Lehmann: “Am auzit că «Unirea» a pus în lucru harta Făgăraşului şi a Retezatului. Te rog interesează-te cine o lucrează adică cine îi trage marcajele şi o pune la punct şi cînd este gata, deoarece eu am în lucru harta Făgăraşului. Am văzut în ziar că o lucrează Haret Este adevărat ? sau o lucrează tot ca pe  cea  a  Pietrei-Craiului,  punîndu-şi  numele  pe  ea.”  (31  martie  1937)  Răspunsul  lui  Lehmann:  “Face  harta Făgăraşului dar după Retezat şi Ceahlău […] Harta a fost făcută fără Haret ca şi celelalte. Haret, adică T.C.R. a plătit 10 000 pentru a se tipări în numele T.C.R. Haret cred că îi prieten cu General…” (27 mai 1937). Se pare că pomenitul general din conducerea Institutului de Arte Grafice “Unirea” era chiar Scarlat Panaitescu.
11) Informaţia o deţin de la Fl. Ştefănescu, via N. Baticu. 
12)  Citatele din acest capitol la a căror sursă nu am făcut trimitere, provin din E.T.R.

You may also like...

Leave a Reply