Ajutorul şi iertarea

Într-o zi, un om care până atunci a avut o viață liniștită, obișnuită, comună, dă de necaz. Să zicem, spre exemplu, că trece cu mașină peste cineva și-l bagă în spital. Să mai presupunem că omul cu pricina este evlavios, se duce la biserică în fiecare duminică, ține posturile etc. Se pune întrebarea: cum va acționa el imediat după comiterea faptei? Eu unul, cred că se va duce la un cunoscut de-al lui care are influență și va încerca să minimizeze consecințele neatenției sau erorii sale. Dacă e amic cu un judecător, la acela se va duce. Dacă-l cunoaște pe deputatul de circumscripție, îl va caută la telefon. Sunt absolut sigur că nu va da fuga în prima biserică pentru a-l ruga pe Dumnezeu să-l scoată basma curată. Chiar dacă ar   face-o, Dumnezeu nu va interveni, lăsând justiția omenească să-și facă treaba – bine sau rău. Trebuie să fii idiot să te duci la biserică, să îngenunchezi și să zici „Doamne, aranjează să nu mă condamne pentru ceea ce am făcut”.
Să zicem că omul nostru scapă doar cu o amendă, cu daune, mă rog, fără să intre la pușcărie. Dacă el s-ar duce să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru asta, iarăși ar fi idiot. Cu siguranță nu Dumnezeu a intervenit în creierii celui care a dat verdictul. Și atunci la ce bun să ne mai rugăm? ar putea spune cineva. Dacă Dumnezeu nu rezolvă nimic, pentru ce să mai pierdem vremea cu rugăciunile? Nu mai bine ne rugăm de procuror, de polițist, de rudele victimei etc? Răspunsul este simplu: rugăciunile de tipul asta într-adevăr nu folosesc la nimic. În schimb, de un mare folos sunt rugăciunile pentru iertare. Asta este ceea ce face Dumnezeu: oferă iertare. Dacă ai trecut cu mășina peste cineva, poți să te duci să te rogi de judecător sau de rudele victimei, care poate că te vor ajuta să scapi de pușcărie. Însă niciunul dintre ei nu poate să te ierte pentru ceea ce ai făcut. Pentru asta nu ai la cine să te duci, cu excepția bunului Dumnezeu.
RSB

You may also like...

Leave a Reply