Cronica unei catastrofe profitabile – pasarela din centrul Comarnicului…

CONTINUARE DIN EDIŢIA TRECUTĂ

Vasile Ioan CIUTACU

Să continuăm aşadar „odiseea” ciudăţeniei metalice cu care comărnicenii s-au pomenit peste noapte, în buricul urbei, necrezâdu-şi ochilor că este posibil să apară în calea lor o asemenea arătare la început de secol XXI. Au avut impresia, iniţial, că este Anticristul din care cauză, se zice, că mulţi şi-au făcut semnul crucii. Trei zile şi trei nopţi… Apoi, pipăind-o, au început să înjure tot ceea ce era mai sfânt înaintea apariţiei acestei namile de fier, de parcă altcineva, decât noi, ar fi fost de vină… Ei bine, imediat după alegerile locale din iunie 2016, după ce s-a semnat în şedinţa de Consiliului local de către noii aleşi petiţia de strângeri de semnături pentru demolarea pasarelei şi construirea unui sens giratoriu pe DN 1 zona „Piaţa Comarnic”, iniţiator consilierul PMP – Popa Marius Cristinel, acest lucru s-a demarat şi în teritoriu, după formula, care nu prea prinde la poporul român: „rob cu rob să ne unim!”… Dar totuşi!… În această acţiune civică s-au implicat mai mulţi cetăţeni ai oraşului, şi nu numai, care, spre lauda lor, nu le este indiferent de cum arată localitatea în care îşi duc zilele spre nesfârşita eternitate… Sau cei care trec prin aceste meleaguri şi nu le este „la îndemână” unde îşi trag sufletele ca să ajungă în pragul unor zări mai senine. În răstimpul acesta, sau mai bine zis de când a apărut arătarea metalică, fără să mă laud, şi fără pretenţia de a mi se ridica statuie, „n-am tăcut” arătând cu degetul organelor abilitate să facă ordine în această „dezordine” organizată, bine ticluită. Altfel zis, de câte ori am avut ocazia „am strigat” în gura mare prin presă despre această realitate crudă, greu de imaginat că poate exista pe lume aşa ceva. Bineînţeles, în afară de România!… Datorită acestui fapt, probabil, cei care s-au implicat în această acţiune de a păstra nealterată, demn de istoria localităţii, ceea ce ne-a lăsat sfânt moştenire înaintaşii noştri, aceşti voluntari – ca să le zicem aşa – mi-au înmânat parte din aceste petiţii. Ce era să fac cu ele? Normal – în niciun caz nu puteam să aprind focul – aşa că le-am depus la registratura Primăriei Oraşului Comarnic, în două tranşe, de cum le-am primit… Prima am înaintat-o pe 18 ianuarie 2018, sub nr. 757, în care un număr de 155 de cetăţeni iscăliseră petiţia de demolare a pasarelei şi construirea unui sens giratoriu în zona Pieţii Comarnic. Ca un făcut, ştiindu-se proverbiala nepăsare de a nu răspunde în termen la cererile primite, de data asta şeful urbanismului, călcâdu-şi în picioare obiceiul, îmi dă de ştire, oarecum vrând să fie ironic, că a trimis petiţiile respective la C.N.A.I.R.- Bucureşti „instituţia ce are competenţa de soluţionare” (citat din adresa cu pricina). A doua tranşă de petiţii cu 355 de cetăţeni, care solicitau ca să se pună capăt acestei monstruozităţi din fier, am depus-o la registratura primăriei pe 16 martie a.c. sub numărul 3089. Fantastic!… Până să apuc eu să-mi trag sufletul, venind de pe drumul mustind de zloată, culmea, „m-a prins” din urmă răspunsul şefului nostru de la Urbanism (Am onoarea!…). Era seară, aproape de înnoptate, când poştaşul ştergându-şi sudoarea de cât a tras şi el de noroaie ca să ajungă la timp, gâfâind şi oarecum speriat mi-a înmânat plicul. Iată răspunsul:
„Lipit” de acest răspuns, băiatul nostru ce ţine în mână „volanul” urbanismului (ce bine i-ar fi prins Comarnicului să aibă şef la acest compartiment un arhitect aşa după cum prevede legea!) îmi trimite şi părerea C.N.A.I.R-S.A/D.R.D.P – Bucureşti care, sub semnul mirării răspunde că: „aceasta este prima sesizare pe această speţă înregistrată” la instituţia mai sus amintită. Şi că se va ţine seama de ea după ce se vor face calcule astronomice unde un rol important va juca πr2 şi legea relativităţii (E=mc2), ţinându-se seama de multe date necunoscute, în legătură cu veşnicia acestei arătări „Opriene, Cosmiene, Botociene şi un milimetru Picioriene (pentru semnătura apăsată pe avizul favorabil!)” care mai rău încurcă lucrurile tronând, parcă, pentru încă o vreme în centrul oraşului Comarnic, chiar dacă, mai alaltăieri, şeful nostru prezicea: „Cel puţin zece ani va mai dura această pasarelă!”. Timp în care o să aibă loc alte alegeri democratice şi dâmboviţene, de jos în sus şi viceversa, unde micul şi berea vor avea un rol covârşitor, vor cădea guverne şi altele le vor lua locul, pândindu-le de la început pericolul prăbuşirii în neant, cine ştie câte funduri rubesiene va „dezlipi” ANI de pe scaunul de aur al puterii (oare?…), caietul pe care majoritatea românilor trăiesc în curând va fi gros de circa 0,5 m, câteva „Elene Udrea”, adăpostindu-se de ploile tropicale de aproximativ 9 luni pe an şi de lovitura de graţie a ciocanului aflat pe masa judecătorească vor pierde nu ştiu câte sarcini s.a.m.d. Acuma, şefule, să facem o analiză semantică şi de comportament pe textele (adresele) pe care mi le-aţi trimis. După care ar trebui, în conformitate cu bunele manierele elegante, să încheiem un protocol, că tot este la modă astăzi, de colaborare şi amiciţie permanentă, fără însă cu şuturi în fund. OK?… Bunăoară, dacă nu mă înşel, sunteţi ditamai intelectualul retribuit lunar cu o desagă de bani din cei publici aşa încât, credem de cuvinţă că atunci când faceţi răspuns la un „pacient” de-al dvs. după de neînlocuitul „Către” e necesar să vă adresaţi cu substantivele: tovarăşul, tovarăşa, doamna, domnul, etc. şi nu strică după aceea să menţionaţi adjectivele: stimabile, stimabilă, Preafericitule, etc., dar în niciun caz nu folosiţi dragă sau dragule. E riscant şi dă de bănuit. După care înşiraţi-vă povestea cu care vă adresaţi „adrisantului”.  Este vorba de respect, iar în felul în care v-aţi adresat mie o faceţi de pe poziţia unui plutonier adjutant, tuns şi proaspăt bărbierit, către un nenorocit de răcan cu barbă, plete ce mestecă gumă stând cu mâinile în buzunare şi cu picioarele răsfirate. Ca un nesimţit. Vă dau cuvântul de onoare, cu mâna pe cartea sfântă că nu m-am supărat, nu m-am simţit ofensat, dar infatuarea dvs. cu meşteşug disimulată iese la iveală ca şarpele la drumul mare. Şi mă doare. Pentru că nici până astăzi nu ştiu de ce a trebuit să moară fără rost atâţia tineri în teribila învălmăşeală ticluită în decembrie ’89. Apoi, domle şef, crezând că mă plesniţi din plin cu dosul palmei peste obrazul stâng, „apăsaţi” prea tare pe substantivul „anonim” în contextul în care eu m-am adresat domniilor voastre cu primele petiţii referitoare la demolarea pasarelei. Când am specificat că mi le-a înmânat un tânăr din Comarnic. La ce v-ar fi folosit să-i ştiţi numele din moment ce este unul din cei 155 de semnatari care nu sunt de acord cu avizul favorabil pe care l-aţi eliberat pentru a se construi această pacoste roşie de fier ce umbreşte  fără milă Monumentul Eroilor Comărniceni? Eraţi mai mulţumit ca toţi cei 155 de semnatari să vă fi făcut o singură cerere de înmânare a petiţiilor semnată de toţi cei 155 „adversari” ai vestitei, de-acuma, pasarele? Ca să ne împăcăm, don’ şef, întorc şi obrazul drept. Recunosc că o pagină cu semnăturile celor care vor să fie „catapultată” pasarela în imensa şi istorica sufragerie a fostului prim-ministru interimar, în perioada august-septembrie 2013, generalul cu patru stele Gabriel Oprea, „comandantul suprem” al acestei nemaiîntâlnită operă fabuloasă de artă, le-am obţinut de la cetăţenii din ţinuturile Colţilor de Nisip. Care s-au îngrămădit să-şi pună „ştampila” pe document. Această petiţie o regăsiţi în „Ziar de Sinaia” nr. 874/22-28.11.2014, pag. 14 şi 15, alături de avizul favorabil al primăriei (şi unde semnătura dvs., cum ziceam, este cea mai distinctă!) pentru înălţarea maestuoasei pasarele spre albastrul infinit al cerului. Vă recomandăm (şi nu e obligatoriu aşa ceva!) în nopţile dvs. – eventual albe – studiaţi petiţia cu pricină şi poate îl recunoaşteţi pe semnatarul de la nr. crt.1 şi, deoarece a refuzat fostul primar să semneze la nr. crt. 3, poate ne onoraţi cu semnătura dvs. atât de elocventă. Ca să nimicim această piază rea din calea noastră!…
Acum din punct de vedere tehnic, domnule inginer şef de birou urbanistic, ne mulţumea pe noi cei 510 petiţionari, să faceţi un singur dosărel. Şi în unul din drumurile dvs. către un vechi târg din rotundul ţării, unde, zice lumea, vă duceţi ca să fiţi „uns” ca arhitect al oraşului Comarnic (foarte frumos, orice specializare profesională dă bine!), să vă abateţi şi pe la Inspecţia în Construcţii Prahova (sau mai bine pe la ministerul de care aparţine!), pe la Prefectura Jud. Prahova, pe la D.N.A. Central, Preşedinţie, C.N.A.I.R.  S.A/D.R.D.P – Bucureşti şi pe la Bruxelles dacă este cazul!. Şi cu dosărelul petiţionarilor sub braţ: cioc!, cioc!, cioc! în uşile principale ale acestor instituţii, cu scuzele de rigoare, să le puneţi respectuos, cu plecăciune, pe masă, un exemplar cu aceste semnături. Dacă e adevărat, puteţi să aduceţi un argument puternic pentru demolarea pasarelei, ceea ce a pus pe ţambrele facebookului „aliatul” dvs., fostul primar Botoacă, prin care afirmă că această pasarelă este provizorie, având şi autorizaţie „de construire PROVIZORIE pentru 1 AN”. Şi cum ANUL a trecut de… 5 ani, daţi din gură apăsat că e momentul să fie demolată şi înlocuită cu o semaforizare automată, deoarece singura utilitate de care „se bucură” în prezent, este că… „sprijină” un coş de gunoi.
  Recunoaşteţi că munca dvs. este una de birou şi nu aţi remarcat dacă pe vremea când s-a construit această pasarelă avea panoul de identificare a investiţiei, obligatoriu, conform legii, cu toate înscrisurile necesare (denumirea şi adresa obiectivului, beneficiarul investiţiei, proiectant general, denumirea firmei de construcţie, autorizaţia de construcţie nr., etc.). Nu cumva să fiţi sincer şi să recunoaşteţi că în oraşul Comarnic lipsesc aproape cu desăvârşire asemenea panouri. După constatările unora în tot oraşul mai există doar două pentru corecta informare a populimii. Mai recunoaşteţi că majoritatea pietonilor traversează DN 1-ul pe sub sau pe lângă impracticabila, ilegala şi inestetica pasarelă, poliţia fiind şi ea convinsă că e greu de escaladat un asemenea Everest din fier. Spuneţi-le celor în drept că la un metru de această construcţie metalică există monumente istorice şi legea prevede că este exclus a se viola zona lor de protecţie.
La D.N.A. Central ieşiţi-vă din firea dvs. domnească şi bateţi cu pumnul în masă: „Costurile pentru construirea acestei enormităţi să fie suportate de cei vinovaţi! Şi tot ei să vină să o dezasambleze ca oraşul Comarnic să respire, în sfârşit, uşurat!” După care, dvs. victorios, luaţi drumul vestitului târg. La întoarcere în urbea natală, noi petiţionarii vă vom aştepta în gară cu flori. Pardon, că dvs., cum e şi firesc, ce să căutaţi în gară când autoturismul dvs. luxos vă duce direct acasă.
PS. Phtiuu, drace!… Era să uit!… Vă mulţumesc că prin ultima frază din adresa către mine: „Ne bucură că cetăţeni din alte localităţi sunt interesaţi de problemele din localitatea noastră”, mi-aţi dat atâta apă la moară, încât nu mai contenesc „să macin” în plin chiar şi pe timp de secetă. Aşa este! Că, mon cher, pe unii îi doare-n bască, după cum se vede, de problemele oraşului nostru. Să fiţi iubit!

You may also like...

Leave a Reply