Pentru cine este interesat…

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII. Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

Pe 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploiești l-a achitat, în fond, pe primarul orașului S____ sub aspectul savârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Am intrat în posesia motivării deciziei instanței, din care reproducem următorul pasaj:

Cu referire la faptele reținute în sarcina inculpatului O____ V___ G_______, prin rechizitoriu s-a reținut că în cursul anului 2010, în calitate de primar al orașului S_____, județul Prahova, cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu stabilite prin Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, în sensul că deși ar fi trebuit să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, prin nesocotirea hotărârilor Consiliului Local S_____, a comunicat Judecătoriei S_____ că Primăria Orașului S_____ își însușește rapoartele de evaluare întocmite de către evaluatorul autorizat pentru terenurile a căror vânzare se solicitase „atâta timp cât cei 3 concesionari nu solicită Primăriei orașului S_____ restituirea unor cuvenite diferențe de bani”, menționând totodată că „rămâne la latitudinea instanței oportunitatea vânzării”.

Deși în cauză este invocată încălcarea unor dispoziții din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în realitate acuzația este formulată prin raportare la încălcarea unei dispoziții menționate în hotărâri succesive ale Consiliului local S_____, cu privire la prețul solicitat în cazul în care se solicită autorității deliberative vânzarea către concesionari a unor terenuri. Chiar dacă hotărârea de consiliu local este adoptată în baza unor acte normative de nivel superior, o eventuală acuzație constând în încălcarea unei legi sau a unei ordonanțe nu poate fi formulată în termeni generali, fiind necesar să se arate care anume atribuție ar fi fost încălcată prin activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului O____ V___ G_______.

Din acest punct de vedere, instanța va reține că atribuțiile primarului sunt reglementate de dispozițiile art. 63 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora: „(1) Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții: a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii; b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local; c) atribuții referitoare la bugetul local; d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor; e) alte atribuții stabilite prin lege. “, fiind prezentate în mod detaliat în cuprinsul alin. 2-5 ale aceluiași articol.

Prin urmare, se impune a se constata că mențiunea organelor de urmărire penală potrivit căreia inculpatul și-ar fi încălcat atribuțiile stabilite prin Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locală este una extrem de lapidară, în cuprinsul Deciziei CCR nr. 405/15.06.2016 Curtea Constituțională arătând că „unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite nedeterminabile la nivel normativ.”

De asemenea, deși în cauză se reține în sarcina inculpatului O____ V___ G_______ că în cauză în calitate de primar al orașului S_____, județul Prahova, cu știință și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu stabilite prin Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, prin semnarea unei adrese redactate de alte persoane, adresă prin care se aducea la cunoștința instanței poziția procesuală a UAT S_____, activitatea constând în redactarea adresei și a adoptării unei anumite poziții procesuale nu i-a aparținut inculpatului O____ V___ G_______.

Potrivit art. 21 al Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, “(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. (3) Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.”

În cauză, conform materialului probator administrat, UAT S_____ dispunea de un aparat juridic în care activau mai multe persoane absolvente ale unor instituții de învățământ superior cu profil juridic, una dintre semnăturile executate pe adresa prin care se aducea la cunoștința instanței poziția procesuală adoptate în calitate de pârâtă, aparținând martorei I_____ M____, de profesie consilier juridic. Anterior semnării adresei respective de primarul O____ V___ G_______, adresa a fost semnată de inculpata R________ B_______, aceasta având calitatea de secretar al UAT S_____, deci de persoană care, potrivit legii trebuie să aibă studii superioare juridice. Or, așa cum în mod constant s-a reținut în jurisprudență, existența în structura organizatorică a persoanei juridice de drept public a unor funcții cu atribuții directe în ceea ce privește reprezentarea în fața instanțelor judecătorești, redactarea actelor de procedură și exercitarea unor căi de atac, toate aceste activități prealabile fiind atributul unor specialiști cu responsabilități precise, a căror semnătură asigură certitudinea activităților, operațiilor exclude antrenarea răspunderii penale a primarului pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

Semnarea de către primar a unei adrese, în calitate de reprezentant al unei unități administrativ teritoriale reprezintă o condiție de formă pentru validitatea documentului, prin care se conferă doar un caracter de veridicitate documentului, în sensul că este realizată garanția că respectivul document provine de la autoritatea publică locală al cărei reprezentant este inculpatul, fără ca aceasta să însemne atestarea de plano a conținutului juridic al acesteia.
În condițiile în care răspunsul conținând adoptarea unei poziții procesuale în cadrul litigiului aflat pe rolul Judecătoriei S_____ a fost redactat de persoane având atribuții directe sub aspectul reprezentării judiciare a UAT S_____, persoane cu pregătire juridică corespunzătoare, nu se poate reține că inculpatul O____ V___ G_______, prin semnarea adresei respective ar fi acționat cu intenție directă sau indirectă în scopul prejudicierii UAT S_____.

Obligația de „asigurare a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor constituției, precum și punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local” la care se face referire în susținerea acuzațiilor, nu poate reprezenta în mod punctual o atribuție de serviciu a Primarului, în sensul standardului obiectiv afirmat de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 405/2016, ci o dispoziție generală cu caracter de principiu care consacră rolul și locul primarului în administrația publică. O obligație concepută în termeni atât de generali – respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor constituției, precum și punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local – incumbă oricărui subiect de drept, fiind în primul rând o obligație cu caracter personal, nu o obligație cu caracter instituțional. Tot sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, instanța va mai avea în vedere că nu orice neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a unui act din sfera atribuțiilor de serviciu a subiecților activi ai infracțiunii este încriminată, infracțiunea putând fi reținută doar dacă prin activitatea infracțională s-a produs o pagubă ori o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, acest fapt rezultând din construcția literară a normei, legiuitorul utilizând conjuncția „și” în cuprinsul normei. Fapta funcționarului care nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos nu va fi infracțiune, decât dacă produce urmări materiale în realitatea obiectivă. Spre deosebire de alte legislații, legiuitorul român a condiționat existența infracțiunii de producerea unei pagube/vătămări, iar nu doar de intenția de a produce o pagubă/vătămare. Prin urmare, nu se poate ignora că întreaga doctrină și jurisprudență în materie califică infracțiunea de abuz în serviciu ca fiind o infracțiune de rezultat, iar nu de pericol.

Deși în sarcina inculpatului O____ V___ G_______ se reține o infracțiune de rezultat, în cauză UAT S_____ nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, rezervându-și dreptul de a acționa pe o cale separată, în funcție de modul în care va fi soluționată acuzația în materie penală. În același timp, conform actelor depuse la dosar, nici controlul efectuat în termenul prevăzut de lege prin structurile de specialitate ale Camerei de Conturi Prahova nu a făcut referire la un posibil prejudiciu material cauzat prin vânzarea unor terenuri la prețuri inferioare celor stabilite prin hotărâre a Consiliului local S_____. Conform art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în cazul în care consiliile locale sau județene decid vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună credință ai acestora beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz. În condițiile aceste prevederi, la nivelul UAT S_____ au fost adoptate mai multe hotărâri de consiliu local cu privire la vânzarea unor terenuri din domeniul privat, dispozițiile art. 4 din HCL 183/2006 stabilind că prețul de vânzare se va face pe baza unui raport de evaluare a terenului care va conține durata de existență a construcției întocmită de un expert autorizat, agreat de Primărie, contravaloarea raportului urmând a fi suportată de solicitant. De asemenea, potrivit art. 3 din HCL 248/30.11.2006: „prețul de folosință se adaugă la prețul de vânzare stabilit de consiliul local pe baza raportului de evaluare. Din această sumă se scade valoarea achitată de concesionar de la data concesiunii până la data încheierii contractului de vânzare”

Cu certitudine, voința Consiliului Local S_____ a fost de a vinde terenurile proprietate privată ale UAT S_____ care făceau obiectul unor contracte de concesiune, către concesionarii acestor terenuri, dacă aceștia au calitatea de constructori de bună credință pe acel teren și ar fi achitat redevențele la zi. Or, din perspectiva cadrului normativ incident în cauză, reclamanții S_____ C_______ B_____, S________ G_______ și C______ S_____ – I__ îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru a fi titulari ai dreptului de preemțiune.

Înstrăinarea prin vânzare a unor terenuri către reclamanții concesionari era o posibilitate prevăzută de lege, dovadă soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în cazuri similare, iar stabilirea unui preț de vânzare, chiar pe cale judiciară, inferior prețului stabilit printr-o hotărâre a Consiliului local poate reprezenta cel mult o încălcare a dispoziției reglementate în hotărârea consiliului local, act normativ cu putere inferioară legii. Cu privire la prețul vânzării, din interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 din HCL nr. 248/2006, rezultă că prețul de folosință reprezintă raportul dintre valoarea concesiunii și durata totală de existență a construcției (respectiv 60 de ani) înmulțit cu numărul anilor în care contractul de concesiune a fost executat, astfel cum rezultă din fișele de calcul întocmite de S________ financiar – contabil din cadrul Direcției buget, prognoză, financiar – contabil.

Aplicarea în mod corect a formulei de calcul la situația celor trei concesionari – reclamanți este demonstrat prin faptul că aceasta este unica modalitate de calcul a prețului final de vânzare a terenurilor proprietate privată ce au făcut obiectul contractelor de concesiune la nivelul UAT S_____ în perioada 2006 – prezent. Hotărârea Consiliului Local S_____ de a nu admite inițial cererile celor trei reclamanți concesionari nu a fost consecința neîndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, ci doar a faptului că nu a fost întrunit și acordul privind prețul la care să se facă vânzarea, fiind astfel evitat riscul ca Primăria S_____ să fie obligată la restituirea unor sume de bani. Conform procesului verbal al ședinței de Consiliu local, „Dl consilier I________ N______ arată că CL a fost de acord cu vânzarea, dar nu a fost de acord cu prețul.” Acest aspect este coroborat cu susținerile martorului denunțător T_______ M____, acesta susținând constant că ”motivul refuzului Consiliului local de a aproba vânzarea terenului conform solicitării și prevederilor HCL a fost acela că, în cazul în care expertul evaluator ar evalua terenul la un preț mai mic decât folosința plătită în perioada concesionată, ar trebui ca diferența de bani să fie suportată de la bugetul Primăriei, aspect neagreat”

Așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudență, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu. activitatea infracțională nu se raportează la orice fel de atribuție de serviciu, ci doar la cele care intră în sfera de competență a subiectului activ al infracțiunii și, deopotrivă, sunt prevăzute de lege, chiar dacă noțiunea de lege are aici semnificația precizată de instanța de contencios constituțional. Astfel, nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu pentru neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui defectuoasă dacă actul/acțiunea în discuție este prevăzută într-un ordin nelegal, respectiv într-o clauză contractuală, regulament sau alt act normativ inferior legii, pretinse însă a fi prescrise în baza legii, căci într-o astfel de ipoteză cel inculpat are posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a actului normativ sau administrativ în discuție, fie direct în fața instanței penale, fie în fața instanței de contencios administrativ, abilitată să soluționeze astfel de excepții în baza Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004 republicată, caz în care fie instanța penală, fie instanța specializată se va pronunța asupra excepției, iar în ipoteza admiterii ei orice construcție penală relativă la abuzul în serviciu „cade”, cu consecința achitării inculpatului.

Cu referire la conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, instanța va mai reține că adresa nr. xxxxx/10.11.2010 nu cuprinde un act de dispoziție al Primarului privind însușirea rapoartelor de evaluare extrajudiciară întocmite de expertul F_______ C_______ A___ pentru terenurile aflate în concesiunea reclamanților S________ G_______, C______ I__ S_____ și S_____ C_______ B_____. Deși în actul de sesizare a instanței se afirmă „era atribuția Consiliului local S_____, potrivit Legii nr. 215/2001 să aprobe rapoartele de evaluare, ceea ce nu se întâmplase”, în realitate Consiliul Local S_____ a analizat în cadrul ședinței de la data de 06.08.2010 cererile formulate de concesionarii S________ G_______, C______ I__ S_____ și S_____ C_______ B_____, inclusiv din perspectiva evaluării terenurilor efectuate pe cale extrajudiciară de către expertul F_______ C_______ A___. Procesul verbal al ședinței de Consiliu Local demonstrează că au fost dezbătute inclusiv aspectele relative la evaluarea terenurilor pe baza unor rapoarte întocmite de expertul agreat, pe costul solicitanților, ca o condiție de îndeplinit pentru exercitarea dreptului de preemțiune, neexistând în acea ședință vreo formă de opoziție față de acele evaluări. Lipsa unei hotărâri ca act de autoritate în acea ședință nu reprezintă dovada neînsușirii rapoartelor de evaluare, iar adresa nr. xxxxx/10.11.2010 nu demonstrează lipsa acordului membrilor Consiliului local cu privire la evaluarea efectuată de expertul agreat.

În concluzie, instanța de va reține că materialul probator administrat în cauză nu permite reținerea în sarcina inculpatului O____ V___ G_______ a unei încălcări cu intenție directă sau indirectă a atribuțiilor de serviciu stabilite de lege, cu consecința prejudicierii UAT S_____.

Activitatea de control efectuată de Curtea de Conturi a României cu privire la exercițiul financiar al UAT S_____ aferent anului 2010 nu a demonstrat nici o încălcare a dispozițiilor legale în materia concesiunilor și nici o prejudiciere a intereselor patrimoniale ale acesteia. Conform materialului probator administrat în cauză, cele trei contracte de concesiune cu privire la terenurile situate în S_____, pe __________________________, _________________________ și __________________________ au fost încheiate ca urmare a licitațiilor publice organizate de Primăria S_____ în cursul anului 2007, iar cei trei concesionari au formulat cererile de cumpărare a terenurilor în anul 2010, după ce, timp de patru ani au achitat redevențele la care erau obligați. În cauză nu se poate reține o înțelegere frauduloasă între inculpatul O____ V___ G_______ și cei trei reclamanți concesionari în scopul de a obține dreptul de proprietate asupra terenurilor care făceau obiectul contractelor de concesiune.

Materialul probator administrat în cauză demonstrează că inculpatul O____ V___ G_______ nu a urmărit, nu a acceptat și nici nu a avut reprezentarea unei conduite abuzive de natură a impieta asupra scopului constând în protejarea intereselor patrimoniale ale UAT S_____. Conform depozițiilor date de martorele I_____ M____ și Bune A_____ rezultă care erau atribuțiile consilierilor juridici, aceștia nefiind îndrumați de Primar cu privire la demersurile pe care le aveau de îndeplinit, ci respectau dispozițiile prevăzute de dispozițiile legale. Conform celor susținute de martora B____ A_____, aceasta nu a formulat calea de atac, nu ca urmare a faptului că o asemenea poziție ar fi fost impusă de inculpatul O____ V___ G_______, ci, pentru că, raportat la conținutul adresei nr. xxxxx/10.11.2010, nu ar fi fost justificat interesul în promovarea căii de atac. Or, în condițiile în care martora B____ A_____ nu l-a informat pe inculpatul O____ V___ G_______ cu privire la soluția dispusă de Judecătoria S_____ cu privire la cele trei cereri conexate formulate de concesionarii reclamanți și nici nu privire la posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva soluției pronunțate în primă instanță, nu se poate reține nici existența laturii subiective impuse de lege pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, atât latura subiectivă cât și latura obiectivă, în temeiul art. 396 alin. (5) C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit b) teza a-II-a C.proc. pen. va achita pe inculpatul O____ V___ G_______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 C. pen. cu aplic. art.5 C.pen

You may also like...

Leave a Reply