Țara condamnaților nevinovați

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Călin MILOȘ
Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

Aproape în fiecare zi, în puținul timp în care aud o știre, este imposibil să nu mai aflu de vreo achitare a unui politician. Așa cum am scris și de al nostru primar, că mi s-a părut un mod infect de a face un dosar, se pare că problema este generală în țara noastră. Dosare făcute de mântuială, dar cu ce scop oare? Nu au avut de unde să găsească fapte penale, dacă tot vroiau să scoată “din cursă” anumiți politicieni? Eu nu cred asta, și așa cum am mai spus, orice elev e capabil să facă un dosar care să “țină” în instanță, aproape oricărui politician. “Adevărul e dincolo de noi” ca să fac o glumă, e în relațiile pe care politicul, cu justiția și cu serviciile le-au avut. Mă refer la relațiile de natură financiară, la avantajele fiecărora, la lupta lor pentru putere. Așa cum și noi, la nivelurile de mai jos, încercăm să ne păcălim între noi (așa cum a făcut Panait Marian cu demiterea lui Fălcescu), așa și ei încearcă se se folosească unii de alții. Și, așa cum am mai spus, suntem toți un grup infracțional organizat, și nu cred că are cine să ne judece în afară de Dumnezeu. În 28 de ani acest popor nu a făcut nici măcar o singură autostradă de la cap la coadă, nu am făcut absolut nimic în industrie, absolut nimic în agricultură, s-a trăit din ce au făcut generațiile trecute. Am vândut tot, de fapt ne-am traficat singuri fără să ne dăm seama, întotdeauna dăm vina pe politicienii pe care i-am votat, niciodată pe propria noastră incompetență, întotdeauna găsim scenariul potrivit în care putem să postăm ca “victime”, inventăm ba un stat paralel, ba “agenturili străine”, ba supărarea lui Dumnezeu, niciodată, dar absolut niciodată, nu invocăm propria prostie. Normal că au fost și vor fi influențe ale altor state în problemele noastre interne, așa e de mii de ani, doar nu se oprește acum, însă nimeni nu ne îndeamnă să ne furăm între noi, nimeni nu ne obligă să suportăm aerele de mari conducători ale unor nimeni celebri, care dacă ajung în lumea reală intră pe Xanax, nimeni nu ne obligă să fim “mici”. Asta e doar “calitatea” noastră , și voi faceți la fel, dacă găsiți “fraierul” mai slab de înger, asta e, ghinionul lui. Așa fac și străinii cu noi, dacă stăm în genunchi “de la prima întâlnire”, normal că nu prea au respect pentru noi, doar ne exploatează cum vor și ne aruncă când nu mai avem ce oferi, sunt lucruri simple pe care le vedem în viață și care, din păcate, ne cam caracterizează în relațiile externe ca și popor. Inițial acest articol vroiam să-l fac tot despre marele proiect de hotărâre gândit de marele sforar din umbră al orașului, nu, nu e Oprea. V-ați prins, da, despre Panait vorbeam. Dumnealui gândește proiecte prin care să se folosească de cât mai mulți oameni pentru a-și atinge interesul, fără însă să apară nicăieri, pe nicio hârtie, fără responsabilități. Dacă, prin absurd să spunem, Consiliul pierde procesul cu Fălcescu, cine plătește? Vă spun eu, secretarul orașului, Consiliul, sau și secretarul și Consiliul. Panait și-a pasat inteligent nerealizările și răspunderile, a rămas doar cu realizările și încasările, și noi restul… muncim, ce să facem. Ca să și explic cum, domnul City Manager a fost coordonatorul proiectelor pe fonduri, dumnealui răspunde de cele două chestii pe care le spuneam data trecută, instalația de zăpadă artificială și camerele video. Și de acolo au început probabil, presupun că nu am de unde să știu exact, certurile între cei doi. Normal mi se părea să le rezolve cine i-a pus pe amândoi, nu să se războiască folosind ca muniție Consiliul Local. Proiectele nu erau terminate (aici nu era vina City Managerului că nu avem putere instalată suficientă în vârful muntelui, încerc să fiu corect…), dar, probabil Bogdan Fălcescu nu a vrut să-și asume acest lucru… și nici el nu e de condamnat, iar Panait a vrut să-i arate cine e “jupânul” și l-a demis tocmai cu “armele” lui, însă nu pe semnătura lui, ci pe cea a Consiliului… Sunt mai multe de adăugat la această mizerabilă poveste, dar prefer să i le spun direct lui, nu prin intermediul unui articol. Cert este că de acum înainte poate va rămâne “sforar”, dar sigur nu va mai fi în “umbră”.

You may also like...

Leave a Reply