De pe Valea Superioară a Prahovei. ”Copilărind poezia”

Ideea implementării în învăţământul preuniversitar din România a unei ”altfel de şcoală” a fost de la început adoptată cu entuziasm de către elevi şi de către cadrele didactice. Pe parcursul anilor, posibilitatea e a oferi elevilor ceva nou, ceva atractiv, ieşit din tipare, a devenit tot mai săracă, din motive obiective, care nu fac scopul acestei relatări. De aceea, idea directorului de la Liceul ”Simion Stolnicu” din Comarnic, doamna profesoară Elena Peticilă – de a iniţia o întâlnire a elevilor din acest aşezământ cultural educaţional, ridicat, trebuie să nu uităm niciodată acest lucru, de către familia Bibeştilor, cu Vasile Ioan Ciutacu a fost altceva. Pentru că el este un poet consacrat şi un publicist mai aparte.   ”Dacă te ştii vinovat, când semnezi statul de plată, cu alte cuvinte nu dai dovadă de empatie, respect faţă de oameni sau bun-simţ, ca politruc, ori funcţionar public, e bine să fugi într-o gaură de şarpe!” Se afirmă, adeseori, mai în glumă mai în serios, despre domnia sa când ”scormoneşte” timpul, convins fiind că românul merită să aibă o altă soartă. ”Dar asta depinde numai şi numai de noi!” obişnuieşte să spună cu durere, când vedem cât de adânc s-a împotmolit căruţa cu roţile pătrate, ”iar noi stăm cu mâinile în sân!” zice cu năduf poetul nostru. Și putem spune că nu are dreptate? În niciun caz, nu!… Fuge de superlative când e vorba de persoana sa. Dar mai ales de publicitate. Stă retras în ”Ținuturile fabuloase ale Colţilor de Nisip” unde afirmă că : ”nu fac altceva decât să îmi apăr copilăria!”. Mă gândesc că, probabil, refugiat în înălţimea acestor locuri ale Poenii Comarnicului, e mai aproape de Dumnezeu şi ne poate preda din piscul lor cursuri de poezie adevărată. Poezia pe care marele poet al Americii Latine, Luis Cardoza y Aragon, a definit-o ”drept unica mărturie concretă a existenţei omului”. Este ”Cetăţean de onoare” al oraşului Comarnic şi prezenţa acestui poet – pentru care reputatul critic literar Theodor Codreanu propune nici mai mult nici mai puţin <<O revizuire în ”tabla de valori acceptate”   >> ale literaturii române de astăzi – în mijlocul elevilor a avut darul să le dea o cană de apă pe seceta asta, metaforic vorbind, în niciun caz nu facem aluzie la prestaţia cadrelor didactice, ci la faptul că întâlnirea lor cu un adevărat creator de ”cuvinte potrivite”, nu oricând le este la îndemână. Prezentarea d-lui Ciutacu, ca om ce are ceva de spus în lumea literaţilor, a revenit subssemnatei, Geta Pol, profesoară, cunoscătoare a evoluţiei creatoare a poetului, încă din anii de liceu, unde am fost colegi de clasă. De-a lungul anilor am citit multe dintre poeziile sale, fiind de fapt un martor la ”procesul” pronunţării sentinţei aşa după cum afirma criticul prof. dr. Constantin Trandafir – un nume cu greutate în acest domeniu – că ”Vasile Ioan Ciutacu e un poet care merită o atenţie specială. Cine are ochi de văzut să vadă…”.   A perceput de la o zi la alta plusul de complexitate al tematicii abordate de poet, al profunzimii fiecărui cuvânt, fiecărui vers, fiecare dintre acestea fiind cizelate cu migală, cu nenumărate reveniri asupra lor, dovadă a perfecţionalismului ce-l caracterizează. Şi, de ce nu?, am putea vorbi de unicitatea versurilor sale. Emoţionantă este revenirea perpetuă la locul natal, de care este foarte legat. ”Nu exist în afara lui!”, obişnuieşte să precizeze poetul de fiecare dată când se iveşte prilejul. Şi este cazul. Acest lucru îl remarcă şi d-l primar Sorin Popa care, deşi era prins între problemele oraşului, din respect pentru d-l Ciutacu, şi pentru cei prezenţi la această activitate, a reuşit să acorde prioritate unui moment memorabil pentru şcoală şi oraş. Momentele ce au fost cu adevărat impresionante, deoarece poetul ne-a citit din poeziile sale, mai ales din cele aparţinând ultimului său volum: ”P.S. Dintr-o margine de lume” , apărut la Editura Arania – Braşov, în 2017. Am fost cu toţii sensibilizaţi de căldura şi transfigurarea d-lui Ciutacu în clipe în care ne introducea în lumea universului său poetic. Că ”Iar /tu –mâine-prin geamul de termopan/să priveşti prin crucea aceleiaşi ferestre,/că poate vezi cum/ -până la sosirea luntrei lunare-/trag de perdelele grele ale orizontului/să se desfacă pentru ca soarele să te cuprindă cu totul/în braţele lui părinteşti…” se defineşte poetul când a citit celor prezenţi poezia Crucea ferestrei” compusă în noaptea premergătoare acestui eveniment de cultură adevărată. O surpriză cu totul neaşteptată a fost audierea unui CD şi intitulat ”Elegia mâinii” al apreciatului folkist Raul Cârstea – care a făcut parte din ”Cenaclul Flacăra” al regretatului poet Adrian Păunescu.Ei bine, în acest CD folkistul nostru a pus pe note muzicale poezii ale poetului Vasile Ioan Ciutacu, într-un acord perfect, emoţionând întreaga asistenţă. Această parte a activităţii i-a apropiat şi mai mult pe elevi de poetul-oaspete, ei exprimându-şi respectul, transfiguraţi, faţă de aceasta, dar şi de curiozitatea de a şti cum ar putea şi ei să-şi exprime cuvintele în poezie. << Vedeţi, dragii mei, e foarte important ca voi să vă studiaţi interiorul. Bine, temeinic. Pentru că, după părerea mea, fiecare dintre noi am venit cu un rost bine definit pe lumea asta. Totul este să conştientizăm rolul ce ne-a fost repartizat – dacă-mi permiteţi ca să ieşim pe scena eternă a lumii. Iar cei care dintre dvs. simţiţi că nu puteţi exista în afara cuvântului scris, aveţi mare grijă, pentru că vă ”paşte” o mare responsabilitate divină. Poezia este o străfulgerare, şi prin versuri dumneavoastră puteţi să captaţi gândul unui om, o oră, două; Dar şi o viaţă, şi spre exemplificare, gândiţi-vă, vă rog, la numai două versuri ale patriarhului limbi române: ”Iar timpul creşte-n urma mea, mă-ntunec!”, ”Nu credeam a învăţa a muri vreodată.” De aceea, haideţi să copilărim poezia! Că important este să rămâi în istorie, nicidecum să treci prin ea precum gâsca prin apă!>> A răspuns invitatul nostru curiozităţii unor elevi, cu ochi mari, cât răsăritul unei zile de vară, în care se puteau citi vorbele poetului… La câtva timp după acest eveniment cultural care a avut loc la liceul „Simion Stolnicu” din Comarnic, am fost curioasă cum acesta a rămas în memoria unor elevi . Iată ce a afirmat Antonia Ştefănescu, elevă în clasa a IX-a: ” A fost o activitate interesantă deoarece am descoperit că printre noi, comărnicenii, există un talent veritabil cu care ne putem mândri.” Pe când Remus Ştefănescu, din aceeaşi clasă, e de părere că: ”A fost o activitate extreme de interesantă şi frumoasă. Mi-a plăcut persoana care şi-a prezentat cartea şi poeziile pentru că are talent şi îl exprimă într-un mod interactiv, ceea ce face să le trăieşti starea poetică. Următoarea impresie exprimată în legătură cu întâlnirea dintre poetul Vasile Ioan Ciutacu şi elevii din Liceul ”Simion Stolnicu” îi aparţine elevei Maria Toma : ”A fost o activitate minunată şi diferită de celelalte. A fost interesantă mai ales că sunt o persoană pasionată de literatură.” Impresia acestei liceene poate fi folosită ca un final, ca o părere generală a tuturor participanţilor la acest act de cultură care a oferit cu adevărat câteva ore de ”Şcoala Altfel”. Nu pot pune punct definitiv acestor relatări dacă nu îi dăm cuvântul şi poetului Vasile Ioan Ciutacu, pe care l-am întâlnit acum câteva zile. Evident, referitor la întâlnirea cu elevii de la liceul din Comarnic în zilele ”Şcoala Altfel”.

<<Mulţumesc pentru că fără dvs, doamna profesoară, nu cred că se putea desfăşura acest eveniment. Că doar mă cunoaşteţi din anii tinereţii noastre, acei ani după care ”tânjesc” şi astăzi atât de mult. Mulţumesc. Apoi, în legătură cu întâlnirea mea cu elevii, vedeţi, am participat la mai multe evenimente de genul acestora, desfăşurate în colegiile, liceele şi şcolile generale din Braşov, Câmpina, Ploieşti, Comarnic. Fără doar şi poate, ca o paranteză, bineînţeles, că m-am simţit mai în largul meu în oraşul copilăriei mele. La Şcoala Generală Poiana, unde, cândva, doamna Ioana Carmen Jeann, era excelenta profesoară de limba română. Mai zilele trecute am fost la şcoala din Vatra Sat, unde d-ra prof. Ionela Sbârcea, realmente face ”minuni” pentru ca elevii să creadă în viitorul lor. Şi că poezia îi poate ajuta. Cu alte cuvinte, este un cadru didactic care îşi simte profesia. Şi o trăieşte…În fine!…Ce ”mă chinuie” şi astăzi, mai ales în urma celor întâmplate la liceu, este faptul că nu ştiu să-mi răspund de unde vine setea de poezie a elevilor, când azi ei sunt captivi în plasa internetului şi a unei lumi în plină derivă. Cu adânci frământări sociale. Nu ştiu, dar ceea ce mi-au transmis ei prin ochii lor senini, curaţi, pătrunzători, fascinanţi, atunci când îmi sorbeau cuvintele strâns legate în poezie, este faptul că vor altceva. Altceva! Sufletul lor tânjeşte după frumos. Ochii lor sunt istorie şi îmi este teamă că noi, generaţiile mai în vârstă, nu vrem (sau nu putem) să ştim ce bulgări de aur ne luminează casa. Cu alte cuvinte, viaţa. Repet, ochii lor sunt istoria în care nu ştiu dacă ne vom regăsi. Şi nu e păcat?…>>

Prof. Geta Pol

You may also like...

Leave a Reply