SCHIMBAREA TREBUIE SĂ SE PRODUCĂ DE LA BAZA SOCIETĂŢII

-INTERVIU CU DL.   PRIMAR AL ORAȘULUI COMARNIC, SORIN NICOLAE POPA-

Vasile Ioan Ciutacu

Vestea că domnul Sorin Nicolae Popa s-a înscris în cursa electorală din 5 iunie 2016 pentru a fi primar al oraşului Comarnic, m-a luat prin surprindere. Pentru mine avea ceva de trăsnet, de neprevăzut şi de uluială în ea. Aşa că am exclamat în gura mare: Nu se poate! …Exclus!…Chiar nu se poate! Eram în redacţia unui ziar şi cei de faţă   m-au privit uimiţi, aproape îngroziţi, de parcă o luasem razna. Mai ales că mă ridicasem de pe scaun, ca şi cum aş fi vrut să mă bat cu cineva. Şi privindu-i, probabil, le ceream ajutor ca să mă asigure că aşa ceva nu e posibil.

– Ba da! îmi zice un coleg, ghicindu-mi gândurile…E dreptul lui şi nu ştiu de ce te revoltă lucrul ăsta! Fapt pentru care m-am aşezat din nou pe scaun, încetul cu încetul, până ce m-am dezumflat cu totul. Îl ştiam pe Sorin Nicolae Popa înainte de a se naşte, forţând niţel lucrurile. Pe deoparte. Iar pe de altă parte eram îngrozit, ştiind în ce ”groapă cu lei” se aruncă din clipa în care va ieşi câştigător. Știam pe de rost, în amănunt, noul loc de muncă al candidatului nostru, în cazul în care Pronia Cerească arunca zarurile în favoarea sa. Pentru că am fost o bună bucată de vreme salariatul acestei instituţii şi îmi cunoşteam colegii aşa de bine încât de foarte multe ori îmi era în gând uşa de la ieşire din primărie. Altfel zis, pătimeam astfel pentru firea mea de a nu fi indiferent pe lângă ce trec, cu toate că, la rândul meu, car din răsputeri desaga mea plină de păcate. Că vorba unui personaj al scriitorului Râbakov: ”Tovarăşii te-mpuşcă, dacă nu eşti cuminte!” Dar, să le luăm pe rând. Ca să explic perplexitatea mea la ştirea că, într-adevăr, domnul Sorin Nicolae Popa ”se angajase” deja în cursa electorală. I-am cunoscut îndeaproape neamul din care se trage.   Şi pe principiul că ”ţandăra nu sare departe de trunchi”, mă uit şi ştiu, la o adică, cu cine am dea face. Ei bine, candidatul nostru de atunci, primarul de astăzi, se trage dintr-o familie de oameni serioşi, cu caracter, credincioşi şi mereu puşi pe treabă. Sfinţind locul în evoluţia lor pe nesfârşitele drumuri ale nesfârşitelor vămi ale eternităţii. Acolo, pe strada Gâlmeii nr. 54, unde este casa părintească a primarului nostru, familia Maria şi Ion Popa – sub privirile senine ale Elisabetei şi Ion Popa, bunicii edilului şef, au durat o casă într-adevăr de piatră. Cot la cot au dat naştere şi au crescut patru fii, fiecare dintre ei, când le-au venit sorocul, şi-au întemeiat , la rândul lor, familii durabile, aşa încât nimeni nu-i poate arăta cu degetul. Decât de bine… Tatăl primarului nostru, Ion Popa, a fost deputat orăşenesc pe vremea comuniştilor, în circumscripţia electorală nr. 3. Şi nu aşa, ca să fie la număr. A reuşit să-şi unească locuitorii din circumscripţie în jurul său. Şi umăr lângă umăr au adunat piatră de pe Valea Prahovei, pavând strada Gâlmei. Au executat un drum de acces mult mai ”dulce” faţă de cel cu pantă pronunţată, istovitoare şi aflat prin dreptul proprietăţilor Dumitrescu, Plumb, (Nicu Chivilui)etc. Mereu înnoroiat datorită izvoarelor din zonă. Şi când luaţi în calcul toate acestea, vă rog, să ţineţi seamă de faptul că Primăria Comarnic pe vremea aceea, nu prea avea utilaje, ca să nu spunem deloc, pentru execuţia acestor lucrări. Din când în când, mai închiria câte un tractor DT445 de la IAS Băicoi pentru balastarea unor drumuri ce ajunseseră de toată jalea. Aşa încât deputatul Ion Popa, împreună cu cetăţenii din circumscripţia 3, puneau mână de la mână ca să facă rost de mijloace auto pentru transportul balastului, nisipului şi pietrei din albia Văii Prahovei până pe strada Gâlmeia, pentru pavarea ei… Spuneam, şi nu-mi venea să cred, prin preajma alegerilor local, că băiatul cel mai mare al familiei Maria şi Ion Popa, actualul primar, doreşte să fie…primar. Doamne, îmi ziceam, dar omul ăsta nu ştie ce-l aşteaptă! Ce-l aştepta de fapt? Hamurile unei căruţe, metaforic vorbind, pe care fostul edil şef Botoacă Dorian Vasile, o aşezase temeinic pe chituci. Fără roţi şi fără cai. Mi-a trebuit mai bine de o lună ca, în sfârşit, să spun apăsat: El trebuie!…Cu caracter, cu credinţă, cu bun simţ şi cu tact îi va da pe brazdă pe cei din primărie ca să priceapă că gunoiul nu trebuie ascuns sub preş. Şi mai ziceam că locuitorii Comarnicului, ca şi cei din alte oraşe ale ţării, ajungându-le cuţitul la os, în 5 iunie 2016, vor fi hotărâţi în cabinele de vot: ” Până aici le-a fost!”…             Primarul de-acum, şi spun asta când ştiţi prea bine că ţin la politicieni precum cocoşatul la gard, dar fără ei nu se poate în democraţie, dacă este înţeles, vă asigur că poate pune punct unei realităţi cu toţi pereţii afumaţi. Plus tavanul. Ca să nu mai vorbim şi de ferestre! Şi unde se cuibărise mai multe roiuri de viespi decât de albine. Un loc unde trona lejer o lume pentru care normalul era anormalitatea dată în floare. Dar asta nu se va întâmpla bătând din palme şi stand pe banca de rezerve. Ne-am călcat destul unii pe alţii în picioare. Ne-am hârâit destul între noi. E vremea să alegem neghina de grâu. Ştiu, şi trebuie să ştiţi şi dvs. lecţia asta, este mult de muncă după moştenirea dezastruoasă lăsată de Botoacă. Dar e vremea să-I dăm cuvântul primarului oraşului Comarnic.

  1. VIC . Vă mulţumesc, domnule ec. Popa Sorin Nicolae pentru faptul că aţi acceptat să acordaţi acest interviu publicaţiei noastre. Astfel comărnicenii vor avea posibilitatea ”să-l citească” –dacă îmi permiteţi această sintagmă – mai bine pe actualul lor edil şef. Şin să adaug că acest dialog dintre noi se impunea a avea loc mai devreme pentru a lămuri nişte curiozităţi care stau şi astăzi sub semnul ambiguităţii, al întrebărilor, al nedumeririlor. Şi sunteţi cel mai în măsură să puneţi punctul pe ”i”, cum se zice.

Aş dori ca această discuţie dintre noi să se desfăşoare sub semnul unei spovedanii. Închipuindu-ne că ne aflăm în momentul acesta sub un patrahir, înconjuraţi de sfinţi şi îngeri. Într-o vinerea mare, ca să sorbim, după ce ducem până la capăt, luminaţi şi sinceri această spovedanie către comărniceni, stropi de lumină – sfânta împărtăşanie. Sunt convins că amândoi putem face acest lucru, spre înţelegerea deplină a comărnicenilor care pe 5 iunie 2016 – prin votul lor, v-au aşezat în scaunul de primar. Ce ziceţi, mergem mai departe luând în consideraţie cele menţionate mai sus?

Primar S.N. P.   Da. Şi cred că niciodată nu e prea târziu să stăm de vorbă şi să lămurim unele probleme care mă privesc direct pe mine cât şi oraşul. Şi mai cred că aşa a rânduit Dumnezeu să se întâmple la doi ani de la alegerea mea ca primar de către cetăţenii Comarnicului.

  1. VIC.   La urma urmei, cine sunteţi dumneavoastră, domnule Popa Sorin Nicolae?

Primar S.N.P.   Sunt un cetăţean al oraşului Comarnic, născut, crescut pe aceste meleaguri, dintr-un neam credincios şi gospodar.

3. VIC. Să continuăm sau mai bine zis, să începem, firesc, cu… începutul. Cum aţi făcut pasul de a intra în politică ştiindu-se faptul că aveaţi jobul dvs. ce vă asigura pâinea cea de toate zilele? V-a împins cineva de la spate? Înţelegeţi, nu? Sau aţi procedat aşa ”de bunăvoie şi nesilit de nimeni”?

Primar S.N.P.     Pasul de a intra în politică l-am făcut după ce-am stat de vorbă, în mai multe rânduri, cu prieteni de-ai mei, apropiaţi şi cunoscuţi. Şi astfel am tras concluzia că e uşor să vorbeşti de pe margini fără a face nimic pentru comunitatea din care faci parte. Şi pentru că îmi păsa de oraşul nostru, de tot ceea ce se întâmpla în jurul meu, am intrat în joc, ca să zic aşa.

  1. VIC. Parte din comărniceni afirmă, ştiţi cum e lumea, pe la colţuri, alţii nu se feresc când spun fără a-şi pune mâna la gură, uitându-se în toate părţile, cum că: ”Dacă nu-i ajuta Botoacă” (fostul edil şef n.r) ”în veci nu puneau ei mâna pe primărie!” De fapt, domnule primar, ce vor ei să zică?

Primar S.N.P.       Fără doar şi poate fostul primar Vasile Dorian Botoacă ne-a ajutat în câştigarea alegerilor. Ţin să precizez că nu eu m-am dus către domnia sa.

VIC. Atunci cine?

Primar S.N.P.   Dânsul a venit în ultimele zece zile de campanie, simţind că eu am cea mai mare şansă.

  1. VIC. Fostul primar procedând în felul acesta, v-a condiţionat într-un fel anume? Şi dacă da, ce a dorit?

Primar S.N.P.   Mie personal nu mi-a cerut nimic. Ca să fie clar!

  1. VIC. Pentru că ”dorul de Botoacă” încă e pârjol, ce faceţi dumneavoastră, consilierii locali, P.S.D-ul din Comarnic, ca să puneţi capăt acestei mentalităţi de neînţeles, dar la ea acasă, din moment ce ”trăim într-o lume în care masificarea e tot mai extinsă, stimulată mult de mass-media, care are azi o putere enormă, în care cultura de masă face legea, impune modelele sale, produce modele culturale destinate să dureze un sezon. Ori adevărata cultură este aceea a elitelor” – ca să-l cităm pe admirabilul nostru istoric, Ion Bulei?

Primar S.N.P.   Eu trebuie ca lucrurile pe care le voi face pentru comărniceni să fie temeinice şi durabile. Cu multă credinţă şi respect faţă de conlocuitorii mei. Ei sunt în măsură să tragă concluzii şi la momentul potrivit să facă diferenţa. Doresc să-i asigur pe cetăţenii oraşului Comarnic că încerc să fac tot ce ţine de mine pentru ca acest oraş să aibă parte de o schimbare în bine. Că doar pentru asta m-au ales ei în această funcţie. Credeţi-mă (şi îşi duce mâna dreaptă în dreptul inimii), le înţeleg aşteptările, dar îi rog să conştientizeze că nu putem schimba lucrurile peste noapte.

  1. VIC. Spuneţi-mi, vă rog, păstraţi astăzi aceeaşi impresie ca aceea de pe vremea când aţi deschis uşa principală a administraţiei locale Comarnic, pentru prima dată, ca primar? Că ştiţi, prima impresie contează?

Primar S.N.P.   Da. Şi astăzi, ca şi atunci, când intru în primărie simt apăsarea sarcinilor pe care comărnicenii mi le-au dat spre rezolvare. Spre binele întregii urbe. Şi, credeţi-mă, nu arunc vorbe în vânt, propagandistic, de dragul scaunului pe care cetăţenii m-au invitat să-l ocup.

  1. VIC. Dar ca lumea să cunoască adevărul, vă rog, exemplificaţi în amănunt ce-aţi găsit prin scriptele primăriei! Că a trebuit să trageţi o linie firească în ceea ce a fost ca să ştiţi de unde plecaţi mai departe!

Primar S.N.P.     Lucrul la care nu m-am aşteptat şi l-am găsit la primăria Comarnic, a fost legat de Proiectul pe fonduri europene în valoare de 5 milioane 300 de mii de euro, adică 23.850 milioane lei noi, mai pe înţelesul tuturor, din care s-au executat lucrări de aproximativ 1 milion de euro, adică 4,5 milioane lei noi. Prima mea zi de muncă la Primăria Oraşului Comarnic a fost pe 29 iunie 2016, iar pe 1 iulie, în acelaşi an, am primit notificarea de reziliere a contractului de finanţare pe fonduri europene şi plata milionului de euro în 15 zile. Iar dacă această plată nu se făcea în termen, penalităţile erau de 1% pe zi din suma pe care o aveam de restituit.

VIC. De unde aţi luat banii ca să plătiţi atât de repede aceste datorii?

Primar S.N.P.   Chibzuind bugetul local am reuşit până la sfârşitul lunii decembrie a anului 2017, să achităm aproximativ 3 milioane de lei noi din suma de bază datorată MDRAP, rămânând de plată aproximativ 1 milion 600 de mii lei noi. Dar, atenţie! Sumele menţionate fac referire la suma de bază datorată, adică 4,6 mil lei noi. Penalităţile calculate până în decembrie 2017 se ridicau şi ele la aproximativ 1 milion 500 de mii lei noi, din care nu am achitat niciun leu până astăzi.

VIC. Şi ce veţi face?

Primar S.N.P.   Până nu voi reuşi să achit suma de bază, ca să nu mai genereze şi alte penalităţi, nu voi plăti penalităţile.

VIC. Şi cine-i vinovatul? Că noi cetăţenii plătim mânăriile altora, care astăzi stau bine mersi, după câte înţeleg?

Primar S.N.P.   Nu sunt în măsură eu să învinovăţesc pe cineva. Pot doar să vă spun că am făcut demersurile către instituţiile abilitate să stabilească adevărul.

VIC. Aţi primit vreun răspuns până acum?

Primar S.N.P.   Nu.

  1. VIC. Echipa pe care aţi preluat-o atunci, astăzi vă mulţumeşte? Sau a trebuit să mai faceţi nişte ”transferuri”, ca să rămânem aluziv în zona unui sport unde, pentru performanţă contează orice component?

Primar S.N.P.     Sigur, mai avem de lucru împreună. A fost o perioadă de tatonare, timp în care eu a trebuit să le transmit mesajul meu de a înfăptui proiecte care să aibă o finalitate. Şi pot să spun că în 2018 s-a produs o schimbare de mentalitate a colegilor mei din primărie.

  1. VIC . Să vă audă Dumnezeu! … În legătură cu această problemă, ce le răspundeţi la cei care susţin că în primărie unii iau lefuri mari, dar nu pe măsura muncii lor?

Primar S.N.P. Ştiu. Cetăţenii au dreptate, dar îi rog să mai aibă răbdare că acei care nu vor înţelege să aibă atitudinea corespunzătoare funcţionarului public se vor elimina singuri. Un funcţionar care nu înţelege să-şi respecte fişa postului îi afectează şi pe cei din jurul lui. Aşa încât reacţia de respingere va fi evidentă.

  1. VIC. Am lucrat în administraţia locală Comarnic şi am petrecut zece primari în drumul lor spre eternitate. Ştiu cam toate dedesubturile de prin cotloanele primăriei. Şi spun asta nu ca să ”vezi Doamne, ce deştept sunt eu!”. De asemenea, nu aş putea sta în postura în care mă aflu astăzi, de reporter, dacă nu aş spune adevărul, fiind în faţa comărnicenilor, că şi pe vremea celor zece primari s-au făcut lucruri bune. Şi pentru că, împreună cu doamna Niculescu Alexandra, în decembrie `89, ”am dat cu mătura” prin primărie – în sensul că i-am scos din bârlog pe atotputernicii de atunci, de ce astăzi aproape toate speranţele mele de atunci sunt deziluzii?… Iată, acum, ajuns în amurgul vieţii, cred că numai credinţa aşezată la baza politicii ne mai poate salva. Suntem noi, românii, în stare de aşa ceva?

Primar S.N.P.   Cu siguranţă că da! Cu un colectiv unit, profesionist, realist şi de bună credinţă putem realiza lucruri trainice şi de care făceam referire la începutul convorbirii.

(CONTINUARE IN EDITIA VIITOARE)

You may also like...

Leave a Reply