De ce mor unii oameni

Capitolul 31 din „Ieşirea” se ocupă, printre altele, de respectarea zilei de odihnă. Concret, textul este următorul: „14.Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu; 15.Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.” Aflăm de aici că porunca lui Dumnezeu către oameni (una dintre ele, evident) a fost să nu muncească în ziua a şaptea, ca să urmeze exemplul Său. Cuvintele Domnului sunt foarte clare şi nu lasă loc niciunui fel de dubiu: cine va munci în ziua a şaptea va fi omorât. Cum se va întâmpla asta? Probabil vreun ucigaş va băga cuţitul în el, sau îl va muşca un scorpion, va fi trăsnit etc etc. Domnul nu vorbeşte despre niciun fel de excepţie, cum ar fi, de exemplu, cazul în care un şef câinos îşi cheamă la lucru angajaţii, ameninţându-i că dacă nu se prezintă, îi dă afară. Nici nu spune ceva de genul „cel care îl va obliga pe altul să muncească în ziua a şaptea va fi omorât în locul celui care a muncit”. Nici pomeneală. În ziua a şaptea (fie că e vorba de sâmbătă, fie de duminică) tot omul trebuie să se odihnească şi cine nu va face asta, va fi omorât. Să mai observăm că Domnul nu a dat un termen, o dată până la care porunca este valabilă, după care se abrogă. Trebuie să admitem deci că ea este valabilă şi azi. Singurul care ar fi putut să o abroge ar fi fost Cristos, numai că El ne-a spus limpede că nu a venit să strice legea veche, ci s-o împlinească (Prin Lege el se referea la întregul Vechi Testament, aşadar la fiecare literă de-acolo). Conchidem că porunca referitoare la ziua a şaptea este în vigoare. Iată însă că în zilele noastre, mulţimi mari de creştini lucrează duminica, zi care, în multe firme, este liberă numai de formă. În loc să meargă la biserică, aceşti creştini merg la muncă, arătând că promisiunea Domnului de a-i ucide dacă fac asta îi lasă rece. Mă întreb cum poate ieşi Dumnezeu din aşa o încurcătură. Pentru că lăsându-i în viaţă pe cei care muncesc duminica, ne arată că nu-şi ţine cuvântul. Iar noi, care suntem chemaţi să-l urmăm, vom face la fel. Ba chiar vom fi tentaţi să călcăm şi alte porunci, pentru că nu ne vom mai teme de represalii. Singura ieşire pe care o văd eu este următoarea: dacă muncim duminica vom fi omorâţi, dar nu de îndată, ci când consideră Dumnezeu că a sosit momentul. Şi cum noi nu putem cunoaşte care este acel moment, nu ne rămâne decât să zicem, atunci când aflăm că un oarecare a murit (indiferent ce scrie pe certificatul de deces): „săracul de el, o fi păţit-o din cauză că a muncit în vreo duminică”.

 

RSB

You may also like...

Leave a Reply