Adevărul pentru uzul turmelor pesediste

Raul Sebastian BAZ

Într-un articol încredinţat tiparului de domnul Pavel Georgini şi publicat săptămâna trecută în „Ziar de Sinaia”, autorul face o trecere în revistă a mizeriilor apărute de-a lungul ultimului an în presa aservită actualei puteri. Domnia-sa o face de pe poziţia unui membru PSD care este convins că respectivele mizerii reprezintă realitatea. O convingere care trebuie respectată, pentru că, după cum se ştie, orice om dispune de libertatea gândirii. Aşa că nu m-aş fi apucat să scriu pe tema articolului semnat de Pavel Georgini, dacă în ultimul lui paragraf nu m-ar fi vizat aproape direct. „Ce este şi mai trist este faptul că cei care-şi permit să gândească altfel decât editorialiştii redacţiei Ziar de Sinaia sunt consideraţi „trepanaţi”, „corupţi”, „turmă” (…)”, spune autorul. Ţinând cont că Ziar de Sinaia are un singur editorialist şi acela este subsemnatul, e clar că domnul Georgini face trimitere la mine. Mă grăbesc, prin urmare, să-i răspund. Întâi de toate, vreau să subliniez, aşa cum am mai făcut-o, că printre membrii şi simpatizanţii PSD există o serie de oameni de calitate, unul dintre aceştia fiind însuşi domnul Pavel Georgini. Oamenii de calitate nu pot fi consideraţi nicidecum „trepanaţi” şi nici nu pot fi acuzaţi că fac parte dintr-o „turmă”. Evident, aceste calificative sunt aplicabile celor care merg orbeşte în urma unui lider, fără să se întrebe măcar o secundă dacă direcţia în care se lasă conduşi este cea bună. La fel de bine se poate vorbi despre turma liberală atunci când respectivii merg în coloană în spatele liderului, susţinând aberaţii. Şi a fost cazul, de exemplu, când liberalii s-au pus la coadă ca să-l înjure pe Băsescu. Iar eu, în acele momente, am vorbit despre liberali în aceiaşi termeni în care o fac azi cu referire la pesedişti. Aşadar domnul Pavel Georgini poate sta liniştit: nu la domnia sa m-am referit când am folosit, uneori, anumite expresii. Dar faptul că domnul Georgini crede enormităţile pe care le-a dat publicităţii este, cred eu, mai întristător decât actuala aliniere a turmelor pesediste în spatele lui Dragnea. Pentru că un om de calitate nu are voie să susţină astfel de lucruri contrare oricărui principiu european. Manipulările de tip sovietic la care s-a dedat PSD de când s-a înfiinţat continuă să prindă, după cum se vede. Dar faptul că oameni de felul lui Pavel Georgini le preiau şi le răspândesc este cu adevărat o tragedie pentru România. Cititorii noştri îşi amintesc, poate, de făcătura ordinară pusă la cale în studiourile unor posturi de televiziune, în legătură cu dosarul în care era inculpat Dan Voiculescu pentru ilegalităţi în preluarea activelor Institutului de Chimie Alimentară. Inculpatul, preluat de presa manipulatoare, a pretins că la fila 165 din rechizitoriul DNA stă scris, citez, “Toţi cei implicaţi (în dosar) au acţionat în interesul Grivco S.A. din considerente telepatice ori din necunoaştere sau prostie”, drept pentru care turmele anti – DNA au început să facă vorbire despre „dosarul Telepatia”. În realitate, textul de la pag 165 este următorul: „învinuitul şi-a folosit influenţa politică pentru a controla prin interpuşi întregul proces de privatizare a societăţii în condiţii care să-i faciliteze achiziţia pachetului de acţiuni la un pret derizoriu – o versiune contrară însemnând să admitem că toţi cei implicaţi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau au acţionat în interesul SC Grivco SA Bucureşti din considerente telepatice ori din necunoaştere sau prostie”. Ei bine, metode de acelaşi tip au fost folosite sistematic pentru a le crea unor persoane incomode imaginea de duşmani ai poporului. După Băsescu, cea asupra căreia s-au exercitat cele mai multe atacuri prin metodele manipulării mizerabile a fost Codruţa Kovesi. Iar domnul Pavel Georgini le preia frumos, le pune una sub alta într-un articol şi pretinde că s-a săturat. Să le luăm pe rând. „Dna Kovesi făcea politică murdară în sufrageria Dlui Oprea, unde se stabilea rezultatul alegerilor pierdute de Băsescu la urne, dar câştigate de acelaşi personaj pe la ambasadele unde după ora 21 s-a votat cu o viteză de un vot la fiecare 17 secunde”, susţine domnul Georgini. Sintagma „politică murdară” nu ne este explicată nicicum, ci doar e pusă în aceeaşi frază cu pretinsa fraudă electorală din ambasade (care, de fapt, era acuzată doar pentru ambasada de la Paris), metodă sigură pentru ca orice dobitocie să fie preluată de turma pesedistă. Cât despre imbecilitatea cu un vot la 17 secunde, gândită de marele maestru al combinaţiilor Viorel Hrebenciuc, aflat actualmente la puşcărie, ambasadorul din 2009, Teodor Baconschi, a explicat:

„Statisticile votului de la Paris sunt următoarele:

  • 2007 (referendum suspendare T. Băsescu – ambasador Sabin Pop): 3447 de voturi – 12 ore (program de vot 08:00-20:00), 287 de voturi/oră
  • 2009 (turul I): 2377 de voturi
  • 2009 (turul II): 3785 – 14 ore (program 07:00-21:00), 270 de voturi pe oră
  • 2014 (turul II – ambasador Bogdan Mazuru): 4150 de voturi (secţia I), 296 de voturi pe oră; 3528 (secţia 2), 253 de voturi pe oră.

Afirmaţia conform căreia s-ar fi înregistrat în medie un vot la fiecare 15 secunde este neadevărată, media fiind de peste 1 minut pentru un vot. Numărul mare de votanţi înregistraţi la Paris nu e o noutate. Vă reamintesc că în 2007, la referendumul pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, în doar 12 ore, faţă de 14 ore la alegerile prezidenţiale, au votat 3.447 de alegători, deci 287 de persoane pe oră, faţă de doar 270 în decembrie 2009. Pe atunci, ambasador la Paris era dl Sabin Pop, fost consilier de stat al lui Adrian Năstase”. Dar domnul Georgini nu ţine seama de declaraţiile oficiale ale ambasadorului român la Paris, probabil pentru că este convins că acela e un reprezentant al statului paralel. Domnul Georgini nu ia în consideraţie nici faptul că Baconschi a câştigat definitiv procesul cu Bogdan Diaconu, care îl acuzase că a tutelat furtul de voturi pe vremea când era ambasador la Paris. „O ţară întreagă a aflat de nenorocirile şi gravele abuzuri ale DNA din întreaga ţară, de miile de oameni nevinovaţi care au fost distruşi la ordin pe filiera DNA” scrie, în continuare, Pavel Georgini. O simplă căutare pe site-ul anp.gov.ro al Administraţiei Penitenciarelor, i-ar fi putut arăta că la data de 31 martie 2017, existau exact 75 de condamnaţi pentru abuz în serviciu. Până la miile de nevinovaţi ai domnului Georgini e cale lungă. „Faţă de o medie de 0,44% mandate de ascultare pe siguranţa naţională în SUA (ţară cu cel mai mare risc de atac terorist), România are o medie stupefiantă de 12,8%, adică peste 3 milioane de români au fost interceptaţi abuziv pe astfel de mandate. Năucitor! Doar spre informare, Securitatea lui Ceauşescu nu a avut niciodată o asemenea “performanţă” (…)”, mai scrie domnul Pavel Georgini. Dar comunicatul oficial dat de SRI afirmă negru pe alb: „În perioada 11.12.2004 (dată la care a intrat în vigoare Legea 535/2004 ) şi 16.02.2016 (dată la care CCR a restrâns numărul mandatelor de interceptare), numărul total de mandate de securitate naţională (iniţiale, prelungiri şi completări) solicitate de Serviciul Român de Informaţii a fost de 28.784, din care 9.292 iniţiale. Numărul de persoane a căror drepturi şi libertăţi au fost restrânse, în condiţiile legii, în baza autorizaţiei eliberate de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost de 20.907. Pentru un număr de 17.182 persoane aceste măsuri au fost prelungite câte 3 luni, în condiţiile legii”. Cum SRI face şi el parte din statul paralel, desigur că domnul Georgini nu dă doi bani pe comunicatele sale oficiale. Mai aflăm din articolul „M-am săturat” că „Peste 90% dintre dosarele instrumentate de DNA sunt pe fapte de abuz în serviciu şi nicidecum pe fapte de corupţie, adică nu sunt tocmai faptele pentru care a fost creată această direcţie, aşa cum îi spune şi numele, Direcţia Naţională Anticorupţie. Faptele de corupţie sunt „darea şi luarea de mită, traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă” (…)”. Îi amintesc autorului că există „Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”. Capitolele 10 – 16 se ocupă cu infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie. Deschizând legea la Cap. 13, aflăm că sunt asimilate infracţiunilor de corupţie, citez, „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”. Ce-ar mai fi de spus? Domnul Georgini continuă: „DNA pierde dosarele pe bandă rulantă, dosare anunţate acum câţiva ani cu surle şi trâmbiţe, contraperformanţa managerială fiind una inaceptabilă, dat fiind bugetul uriaş de care dispune DNA”. Dar din ultimul raport al DNA aflăm că la nivelul lui 2017 au fost trimişi în judecată 997 de inculpaţi, dintre care 121 au fost achitaţi, iar dintre aceştia din urmă, 29 ca urmare a deciziei CCR din 2016. Aşadar 92 de achitaţi din 997, adică, procentual, 9,23% Asta înseamnă achitări pe bandă rulantă? Sigur că nu! Cumva domnul Georgini şi-ar dori o justiţie în care noţiunea de achitare să nu mai existe decât pentru anumiţi oameni? Spre finalul articolului său, domnul Georgini scrie ceva halucinant, anume că în editorialele împotriva cărora s-a ridicat nu a întâlnit nimic „despre scopul principal al existenţei DNA, respectiv recuperarea daunelor produse de corupţie, pentru că dacă DNA are ca unic scop băgarea oamenilor la puşcărie fără recuperarea banilor implicaţi în prezumtivele acte de corupţie, atunci în mod evident nu discutăm decât despre o altă formă mascată de poliţie politică!”. Domnul Georgini crede că DNA trebuie să recupereze banii furaţi de la cei corupţi. Ori DNA nu este un serviciu de recuperări, nu este vreo secţie a ANAF, este o instituţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care se ocupă cu combaterea şi prevenirea infracţiunilor de corupţie. Acolo lucrează procurori, care trimit posibilii infractori în judecată, pe baza probelor strânse. Instanţele judecă şi dau hotărâri care, după ce rămân definitive, urmează să fie puse în executare. În multe cazuri, cum a fost, de exemplu, cazul lui Dan Voiculescu, instanţele dispun recuperarea banilor. Recuperarea efectivă revine ANAF. Numai că ANAF nu-şi face treaba. Iar domnul Georgini, în loc să fie revoltat că din cei 58 de milioane de euro prejudiciu stabilit în cazul Voiculescu, ANAF nu a recuperat nici 15%, vine şi ne spune cu seninătate că banii ar trebui recuperaţi de către DNA! Într-un mai vechi articol polemic care mă viza în mod direct, domnul Georgini se recomanda ca un om cu frica lui Dumnezeu şi, sincer să fiu, l-am crezut. Acum îmi pun întrebarea: cum se împacă frica lui Dumnezeu cu proliferarea unor astfel de texte pline de neadevăruri, care fac din alb negru şi din negru alb, fără să aibă nicio altă consecinţă decât menţinerea în stare de inflamare a unor români lipsiţi de educaţie? Ce slujesc, oare, oamenii cu frica lui Dumnezeu, Adevărul sau interesul politic trecător?

You may also like...

Leave a Reply