De ce n-ar fi loc şi de mai bine!

Doru Cernescu

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.   

Era joi, 19.07., orele 11.26. Cu paşi repezi mă îndreptam către staţia de lângă fostele birouri ale U.M.F. Când mai aveam aproximativ 40 de metri până la „obiectiv”, am observat că se şi apropia autovehiculul, fapt ce m-a convins să-mi iau picioarele la spinare schimbând trapul în galop. Dar când am ajuns în imediata apropiere a trecerii de pietoni ce haşurează strada spre 1 Mai şi am vrut să traversez ieşind la nici zece metri în faţa autobuzului, din sens invers se apropiau în viteză trei maşini mici fapt ce m-a determinat să mai aştept câteva secunde. După aceea nici nu a mai fost nevoie să mă grăbesc deoarece şoferul nu s-a mai obosit nici el să mă aştepte, chiar dacă întârzierea s-ar fi cuantificat în secunde, însă din respect (!?), văzându-mi efortul inutil, mi-a făcut semn cu mâna, totuşi… Da, totuşi nu doar o dată, când acelaşi „fenomen” se întâmplă în gară, mai ales când trenul intra la linia a 3-a, am observat că impiegatul rabdă săracul şi nu dă liber până nu îi vede pe ultimii întârziaţi urcându-se, fapt de apreciat, aşa cum e şi cel al şoferului care „ne pune în mişcare” că nu e nici prima şi probabil nici ultima dată când ni se întâmplă aşa ceva, şi e cu atât mai neplăcut cu cât programul s-a împărţit din cauze necunoscute nejudicios, chiar dacă era mult mai indicat să fie „la fix şi la jumătate”, dar… poate că!

You may also like...

Leave a Reply