Neimplicarea

Nicolae IOSIFESCU

Fost membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele PNL

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Uneori vedem diverşi indivizi ce au ajuns în funcţii de decizie politică comportându-se cel puţin ciudat. Ei ajung la concluzia că voturile obţinute în alegeri le dă dreptul să se comporte discreţionar ca şi cum ar fi devenit stăpâni şi nu administratori publici. Mai ales atunci când mandatele vin unul după altul fără prea mari probleme, realesul ajunge să se creadă un fel de Dumnezeu care are drepturi depline asupra muritorilor de rând. Dacă se mai şi înconjoară de linguşitori, şi se pare că abundă în ultima vreme cu astfel de specimene, este firesc să audă în fiecare zi cât de frumos şi de deştept este el atoateştiutorul. În astfel de condiţii realesul uită că a depus un jurământ cu mâna pe biblie şi ajunge să creadă că ceilalţi aleşi i-au depus lui jurământ dacă nu cumva întreaga plebe. De aici şi până la despotism este numai un mic pas şi tare îmi este teamă că a şi fost făcut în vechea noastră urbe de către cel ce se crede conducătorul oraşului. Aproape impasibili asistăm la instalarea unui sistem autoritar local, de cele mai multe ori situat la marginea legii sau chiar dincolo de ea, fără ca acest derapaj grav de la regulile statului de drept să nască măcar discuţii darămite reacţii publice. Francisco de Goya spunea că “somnul raţiunii naşte monştrii ” iar Octavian Paler că :” … şi somnul dragostei naşte monştri. Şi somnul încrederii în ceilalţi. ” Reinstalarea autoritarismului făcută pe căi democratice, prin alegeri libere, nici nu este ceva nou. Istoria destul de recentă are destule exemple în acest sens. Asta nu înseamnă că trebuie musai să comitem şi noi greşelile pe care le-au făcut alţii. Ce e drept se pare că urbea noastră deja a cam comis-o dacă stăm şi analizăm la rece ce se întâmplă actualmente în administraţia publică locală. Încălcările repetate ale legislaţiei asezonate cu abuzuri sub diferite forme şi manifestări au devenit chestiuni aproape cotidiene pe care le întâlnim la tot pasul. În paginile acestui ziar au apărut destul de multe articole pe astfel de teme la care primăria Sinaia nu a avut nici cea mai mică reacţie pentru simplul motiv că se ştie în culpă. Chiar şi în aceste condiţii, în care sunt făcute publice unele dintre nelegiuirile stăpânirii, fără nici cea mai mica jenă, realesul împreună cu gaşca ce îl înconjoară continua nestingherit să îşi facă de cap. Atâta vreme cât aleşii locali nu dau seamă pentru ceea ce fac iar unii sinăieni chiar bat din palme fericiţi nevoie mare cu gratuităţi şi pomeni electorale, devine aproape firesc ca realesul să creadă că i se cuvine să îşi bată joc de cine vrea când vrea fără ca cineva să îl ia la întrebări. Sistemul democrat, odată instaurat nu înseamnă că produce numai efectele dorite de noi amărăştenii. Din contră. De slăbiciunile sistemului unii aleşi încearcă, şi după cum vedem chiar reuşesc, să le exploateze şi să vireze spre despotism asigurându-şi astfel accesul la resurse, de fapt scopul lor suprem. Este evident că depinde foarte mult de reacţiile noastre de zi cu zi ca cei ce se cred zei să coboare cu picioarele pe pământ. Din nefericire nu sunt suficiente, după cum lesne se poate observa, articolele de presă care demantelează abuzurile realesului. Este necesară o reacţie clară a societăţii civile fără de care va fi foarte greu ca cei care s-au îmbătat cu puterea să revină la sentimente mai bune faţă de noi sinăienii de rând. Aplauzele, like-urile şi altele asemenea la adresa realesului nu fac decât să îi întărească lui şi acoliţilor săi ideea că el a devenit peren şi prin urmare îi este permis orice. Falsitatea reacţiilor pe care le putem vedea la mulţi dar şi tendinţa spre mistificare specifică actualei puteri locale conduc spre ideea că ne cam minţim singuri. În aceste condiţii nu putem avea decât ceea ce alegem să avem. Singura întrebare este nu dacă ci până când ?

Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply