Semi strada Vârful cu Dor şi ale ei probleme?

Doru Cernescu

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.     

Da, numai că nu sunt doar ale ei, ci şi ale noastre, de aceea mă văd obligat să le reamintesc, nefiind prima dată când o fac. Astfel prima, ce ţine mai ales de interesul şi drepturile (încălcate) ale colacatarilor din zonă se referă la faptul că prin lucrările de „reamenajare” li s-a răpit un mare drept, şi anume acela de a fi şi ei „în rândul lumii”, adică de a avea „la poartă” serviciile pe care le plătesc şi de care nu se pot lipsi. Şi mă refer la accesul liber al mijloacelor de transport pentru orice, da, că dacă în prezent pe jumătate din fosa stradă un colocatar are nevoie să-şi aducă oarece materiale de construcţii ori mobilă, să i se ridice gunoiul ori să îi vină (ferească Dumnezeu) Salvarea sau Pompierii, nu se mai poate pentru că fosa stradă s-a preschimbat în fundătură, chiar dacă investiţia pentru aşa-zisa modernizare s-a situat la aproximativ valori egale, dat fiind că cele 277 de trepte s-au dublat ca mărime, cu toate că la fel ca şi treptele ce coboară pe   lângă fosta miliţie sunt inadecvate (ori prea mari pentru un pas dar prea mici pentru doi – primele, ori cu „deschidere” până la numărul 30 ultimele, că jumătate din lungimea pantofului normal calcă pe „ozon”, adică pe aer, aşa că e de preferat să se coboare pe lateral). În contextul respectiv mă şi mir cum de nu au demarat colocatarii din zonă (Vârful cu Dor) o acţiune împotriva primăriei pentru multitudinea de probleme create lor, dar şi pentru micşorarea valorii proprietăţilor ce le deţin, pentru că evident un imobil fără acces are (la vânzare) o valoare mult diminuată comparativ cu acelaşi, dar cu acces. Totuşi, conform normelor europene se impunea a li se crea măcar un acces cât de cât pentru un „scaun” de invalid, dar nu s-a făcut şi basta, iar acum ne lamentăm că s-a creat precedentul, aşa că mai pot urma şi altele. Da, numai că pentru amărâta de stradă problemele nu   s-au încheiat, că la nici zece metri de zona favorizată (unde s-a terminat asfaltul) apa din reţea, şi în mod cert cea potabilă, se deversează peste spaţiul verde mărindu-şi debitul an de an – da, aţi reţinut bine -, că tot curge şi curge de mai bine de doi ani şi când iarna nu-i ca vara dacă se infiltrează pe sub fâşia de asfalt din   apropiere, până la primăvară se poate „cocoşa” tot. Şi, alţi bani, altă distracţie, când mărunţişul respectiv poate fi direcţionat mai cu folos către zidurile ce se surpă ori, de ce nu, către „aleea Ion Creangă” ce nu s-a reparat niciodată dinainte de 1989, chiar dacă la capătul ei dinspre Furnica se află fosta locaţie a ilustrului şi neuitatului Nicolae Paul Mihail care are montat pe imobil şi o placă memorială. Ori nici asta nu mai contează?

Aşteptăm şi aşteptăm, poate, totuşi…

You may also like...

Leave a Reply