De ce simpatizăm infractorii?

Simpatia românilor pentru diverşi infractori cocoţaţi la pupitrele puterii şi-ar putea găsi o explicaţie foarte simplă: avem, prin construcţie, o toleranţă foarte mare la infracţiuni. Le comitem aşa cum respirăm, de aia, în cele din urmă, nu acceptăm că faptele unuia şi altuia sunt condamnabile: ni se par ceva în ordinea lucrurilor, ceva natural. Sigur, nu toţi devalizăm bănci, nu toţi prăduim bani europeni, nu toţi sechestrăm persoane. Dar cu toţii (sau foarte mulţi dintre noi) trecem pe roşu, dăm şpagă, muncim la negru, ne ducem copiii la meditaţii pe care le plătim fără să cerem factură, semnăm condica pentru amici, schimbăm dolari la colţul străzii şi-i ţepuim pe neatenţi, descărcăm filme de pe torrente etc. Nu toate astea sunt infracţiuni prevăzute de codul penal. Unele sunt simple contravenţii, dar toate ne arată ca pe nişte oameni dispuşi să calce alături ori de câte ori au prilejul şi siguranţa că nu vor fi prinşi. Percepem sistemul în care trăim ca pe ceva ostil, pe care trebuie să-l păcălim. Îmi aduc aminte cum, în vremea lui Ceauşescu, mergeam să fac câte o reparaţie la maşină şi mecanicul îmi spunea cam aşa: „bucşa de la basculă s-a dus şi nu am de unde să-ţi fac rost de alta, dar o păcălim noi”. Acesta era şi a rămas principiul călăuzitor în România: păcăleala. Cu toţii (sau aproape) ne îndeletnicim cu păcălirea celorlalţi şi, în final, cu păcălirea legilor şi a sistemului în ansamblul său. Cine poate păcăli este numit şmecher. Şmecherii mai mici îi admiră pe cei mai mari. Unul care n-a reuşit decât să doarmă la umbră în timp ce şefii lui îl credeau la descărcat un camion, îşi scoate pălăria în faţa lui Becali, care a dat nişte terenuri lipsite de valoare şi a luat în schimb altele, de zeci de ori mai scumpe. Pe nimeni nu interesează corectitudinea afacerii. „Dacă au fost proşti şi i-au dat terenurile, ce vină are el? Nu-i prost cine cere, e prost cine dă”, auzi spunându-se. Aşa că nu trebuie să ne mirăm când vedem reacţiile turmei pesediste când vine vorba de averile nejustificate ale liderilor acestui partid care ar trebui să fie de stânga. Păi cum să fie vinovat un infractor într-o ţară unde încălcarea legilor, a principiilor, a cuvântului, a onoarei, sunt la ordinea zilei?

RSB

You may also like...

Leave a Reply