Ura faţă de cărţi şi citirea lor

Prin 2006, când aveam cartea gata pentru publicat cartea mea intitulată „Mulţimi” şi mă străduiam să obţin o sponsorizare, m-am dus la un domn al cărui nume îmi scapă, dar despre care ştiu că era preşedintele PNG Timiş – filiala bănăţeană a partidului cumpărat de Becali de la Viorel Lis. Un domn foarte, foarte întreprinzător, e tot ce pot să spun despre el. Ne-am întâlnit, i-am povestit despre ce este vorba, iar el mi-a explicat că nu e o problemă să-i prezinte lui Becali cererea mea, însă mai mult ca sigur nu o să dea niciun ban. „Cereţi-i orice, pentru orice afacere vă trece prin cap, dar nu o să vă dea nimic dacă e vorba de o carte”, mi-a spus omul, Aşadar, dacă era pentru o maşină de tuns oile, mă gândeam eu, ar scoate banii rapid. Dar o carte….puah! Mi se întâmplase ceva asemănător pe vremea când eram profesor la Băicoi şi făceam naveta cu personalul. Într-o zi, eram singur într-un compartiment şi citeam. S-au urcat doi tipi, unul era cioban îmbrăcat în piei de oaie, celălalt cred că tot cioban, dar îmbrăcat ca un ţapinar. Mă rog. Au stat ei acolo o vreme, apoi au scos o sticlă de ţuică. Au tot băut, până când cel cu pieile mi-a zis: „ia domne şi tu o gură”. I-am spus că nu pot, pentru că înghit antibiotice. Adevărul e că aş fi tras o duşcă, era un frig straşnic şi vagoanele nu erau încălzite, dar nu-mi convenea să beau după ei. A insistat în fel şi chip, iar până la urmă mi-a zis: „ce să-ţi dau domne, uite, am nişte brânză, am ceapă, ia ceva, doar să nu te mai văd că citeşti”! Am lăsat cartea şi am conversat cu ei până la Sinaia. Dar, după cum se vede, n-am uitat nici până azi acea întâlnire. Cât despre Becali, mi-am amintit ce-mi spunea omul lui de la Timiş cu multe prilejuri, dar cel mai savuros a fost acela în care l-am putut vedea pe managerul de oi la televizor vorbind despre cărţile pe care le-a scris el în puşcărie.

RSB

You may also like...

Leave a Reply