CHEIA SUCCESULUI MANIPULAREA

Puţini sinăieni îşi dau seama că, pentru a mobiliza foarte bine electoratul şi a îl face mai obedient în preajma alegerilor locale, puterea locală invocă pericolul iminent ce planează asupra oraşului din partea unui duşman comun. Pericolul este atât de mare şi atât de iminent încât numai intervenţia candidatului lor la fotoliul de primar ne mai poate salva. Evident că acest duşman este, de fiecare dată, inventat şi nu numai atât, are legături mai mult sau mai puţin strânse cu contracandidatul care le-ar fi pus în primejdie fotoliile. Pentru a nu generaliza foarte tare, ar fi cazul să dăm nişte exemple… Urlau pe străzi şi prin presa lor aservită expresii de genul ”Nu votaţi cu cei care v-au tăiat pensiile şi salariile!” (USL 2012), ”Vipera nesătulă îmbogăţită din trafic de arme cu generali de securitate, vrea să-şi completeze averea!” (PNL 2008), ”Telegondola trebuie să rămână a oraşului!”, ”O gaşcă de interlopi vrea să pună mâna pe oraş!” (PNL 2012), ”Adrian Sârbu vrea să ia muntele!” (PNL 2012, 2016)… Cum este evident că posibilităţile intelectuale ale echipei guvernante sunt destul de reduse, devine foarte clar pentru toată lumea că aceste manipulări nu le aparţin… Autorii acestora sunt mercenari politici, adică nişte oameni foarte bine pregătiţi, cu studii aprofundate în tehnici de manipulare a maselor, plătiţi cu bani grei pentru serviciile lor. Partea specială, la Sinaia, este că puterea le pune acestor profesionişti la dispoziţie o armată de servitori perfecţi, servitori care execută, întocmai şi la timp, ordinele primite, astfel încât maşina de manipulare merge în perioada alegerilor, în plin. Revenind la inventarea unui singur duşman comun, trebuie spus că tehnica nu este nouă, a fost folosită din cele mai vechi timpuri… Chiar Adolf Hitler spunea că ”în general, eficienţa unui adevărat lider constă, mai întâi de toate, în a nu permite ca atenţia poporului să fie dispersată şi în focusarea atenţiei pe un singur duşman. (…) O caracteristică a geniului unui lider este să prezinte duşmanii din diferite sfere ca aparţinând unei singure categorii, deoarece cunoaşterea faptului că ar putea exista câţiva duşmani diferiţi va crea repede la caracterele slabe şi instabile îndoieli în privinţa ţelului acţiunilor. Cum numai masele şovăielnice vor descoperi că li se opun mai mulţi duşmani, ele imediat se vor conecta la analiza obiectivă a situaţiei şi va apare întrebarea, oare într-adevăr toţi aceşti duşmani nu au dreptate şi doar naţiunea şi mişcarea care o reprezintă are dreptate. Odată cu aceste dubii apare paralizia voinţei de acţiune. De aceea, câţiva duşmani total diferiţi trebuie să fie prezentaţi ca un singur duşman, astfel încât în percepţia maselor ţelul războiului să fie un singur duşman. Aceasta întăreşte credinţa în justeţea cauzei şi intensifică încrâncenarea împotriva duşmanului”. Tot psihologii plătiţi bine de tot au generat permanent, în orice luptă politică locală, pe un ”al treilea” personaj, evident   duşman… Ca să dau un exemplu concret:   în 2012 Vlad Oprea a lăsat electoratului senzaţia că nu se luptă cu Eduard Papadopol, contracandidatul lui, ci cu Adrian Sârbu, care vroia să acapareze tot muntele şi să lase sinăienii de izbelişte. Foarte uşor de explicat de ce… Dacă, să spunem, ar juca un meci de fotbal   ”Carpaţi Sinaia” cu ”Montana” (chiar dacă echipa asta de fotbal nu mai există de zeci de ani, putem să facem un exerciţiu) jumătate din sinăieni ar ţine cu Carpaţi, jumătate cu Montana. S-ar înjura, s-ar duşmăni, poate s-ar încăiera… În schimb, dacă Sinaia ar juca mâne cu Dinamo Bucureşti, absolut toţi sinăienii ar ţine cu Sinaia, indiferent dacă ar juca Montana sau Carpaţi. Deci în lupta lui Oprea cu Papadopol, normal era ca o parte să voteze cu Oprea, o parte cu Papadopol, evident, în procente variabile… În lupta lui Oprea cu adevăratul ”inventat de ei duşman” al oraşului, Adrian Sârbu, sinăienii s-au unit, într-un fel, împotriva acestuia… Da, Papadopol ar fi fost un gospodar mai bun, calitatea umana era alta, dar Adrian Sârbu… e cu totul altă poveste. ”Studiile recente de psihologie arată că oamenii reacţionează diferit din punct de vedere fiziologic în funcţie de originea frustrărilor. De exemplu, atunci când se produce o dezbinare şi discriminare în interiorul grupului, indivizii din acel grup trăiesc emoţii de anxietate, ruşine, stres; se măreşte secreţia de cortizol, apar probleme de circulaţie sanguină, boli de origine nervoasă. În schimb, dacă discriminările se fac din partea unui grup străin, reacţia indivizilor din grupul vizat este cu totul alta: apar reacţii de mânie, sporeşte vigilenţa şi predispoziţia pentru comportamente ce implică un risc sporit [Jamieson et al., 2013]. Cu alte cuvinte, grupul care este măcinat de discriminări interne, suferă emoţional şi psihologic; dacă însă grupul este sfidat din exterior, de străini, el devine mai consolidat, manifestă o furie mobilizatoare, asemenea unui roi de viespi, membrii grupului fiind gata să reacţioneze prompt în faţa ameninţărilor. Ameninţările din exterior produc o mobilizare internă. Acest efect consolidant al duşmanului comun a deschis largi oportunităţi pentru tot felul de inginerii sociale.”

Năluca „duşmanului”, care, după ştim, este adânc împlântată în inconştientul colectiv şi în tradiţiile sinăienilor, avea să devină o unealtă de manipulare infailibilă şi predilectă în arsenalul comunicării politice a candidatului din 2012. Devine clar că ”marele duşman comun” se prefigurează şi pentru alegerile locale viitoare, eu deja cred că îl intuiesc, aşa cum intuiesc şi candidaţii care vor să se lupte cu Oprea. Tot ce sper este ca acei contracandidaţi să aibă puterea şi mijloacele de a opri această cumplită manipulare care asigură, de atâţia amar de ani, succesul lor!

Sorin Bugan

You may also like...

Leave a Reply