Banii noştri cei de toate zilele

Nicolae IOSIFESCU

Fost membru al Consiliului Local Sinaia în actualul mandat, ales pe listele PNL

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

 

Principala problemă a celor care au decizia administrativă este asigurarea finanţării pentru lucrările edilitare, investiţiile şi serviciile publice. Este clar că atunci când sunt suficienţi bani publici, dacă nu toate problemele, oricum majoritatea se rezolvă, ceea ce aduce în mod implicit atât de doritele voturi la alegerile locale sau generale ce urmează. Mai simplu spus banii publici aduc fericirea politicienilor. Acesta este şi motivul pentru care decidenţii politici se luptă cu toate armele de care dispun să ajungă în poziţiile de putere care le favorizează accesul la resurse şi implicit la banii publici. Sursele de finanţare sunt stabilite prin lege, ceea ce face ca unele bugete să se îndestuleze în timp ce altele nu reuşesc să asigure o funcţionare normală. Evident că nici bugetul oraşului Sinaia nu face excepţie. Legislaţia românească a fost destul de oscilantă în privinţa asigurării resurselor bugetare locale. Imediat după Revoluţie, sau ce o fi fost atunci, bugetul local era decis de către Direcţia de Finanţe Publice Prahova, ceea ce minimaliza rolul administraţiei locale. Chiar şi după ce autonomia locală a restituit autorităţilor locale dreptul de a decide propriul buget, sursele nefiind semnificative, mare lucru nu se putea realiza din acesta. Spre exemplu, la finele secolului trecut bugetul local nu reuşea să depăşească cu mult  1 milion de dolari. Şansa bugetelor locale a fost respectarea foii de parcurs pentru aderarea la UE, care a impus un grad mai mare de autonomie locală. Aşa se face că înainte de aderare bugetul oraşului nostru a ajuns la peste 6 milioane de euro. Evident da, după cum ar spune unii, cu un astfel de buget se poate discuta cu totul altfel. Cei care caută diferite motive, care mai de care mai fanteziste, pentru nerealizările edilitare de dinaintea aderării la UE ar trebui să înţeleagă că un buget de 6 ori mai mare este singura motivaţie obiectivă pe această temă. Bineînţeles că sunt destui cei care încearcă să fructifice electoral orice stradă asfaltată sau orice altă realizare, iar maşina de propagandă a puterii locale, pe care o cunosc foarte bine, nu pridideşte să laude realizările „epocii de aur”. Probabil că aşa ne stă în fire nouă, românilor. O analiză lipsită de subiectivitate ar trebui însă să dea de gândit tuturor.  Conform documentelor prezentate de Primăria Sinaia, veniturile bugetare au scăzut în 2017 cu 12% faţă de 2015. Nerealizarea veniturilor bugetare din ultimii ani indică cât se poate de clar o lipsă de responsabilitate din partea ordonatorului principal de credite. Ceea ce este însă cel mai grav este că soluţia primarului de a revigora veniturile bugetare a fost de creştere a impozitului pe clădiri persoane fizice cu aproximativ 10%, majorarea taxei de promovare turistică şi dublarea impozitului pe clădiri rezidenţiale persoane juridice. Devine clar că nepriceperea realesului face ca noi, contribuabilii, să băgăm mâna mai adânc în buzunar, spre a îndestula bugetul atât de drag acestuia. Dacă s-ar fi priceput la finanţele publice, realesul ar fi luat măsuri urgente, încă din primele momente în care a constatat nerealizări bugetare, însă nepăsarea a făcut să nu se întâmple nimic. Abia după mai mulţi ani primarul a realizat că cineva din primărie ar trebui totuşi să se ocupe şi de dosarele de executare silită, de parcă executarea silită s-ar fi inventat în 2018. Din punct de vedere politic, administraţia publică ar trebui să încurajeze dezvoltarea sustenabilă a activităţilor economice locale astfel încât să crească cifrele de afaceri, să fie mai mulţi sinăieni angajaţi şi implicit venituri mai mari. Numai aşa ar putea creşte veniturile bugetare cel puţin la capitolul „cote defalcate din impozitul pe venit”. Din nefericire, realesul face tocmai pe dos, pentru că majorarea taxei de promovare turistică duce la majorări ale tarifului de cazare, după spusele primarului, cu 4%. În acest mod numărul de turişti va scădea iar pierderea este dublă pentru că se pierde şi la buget şi ca imagine pe termen lung. Cel mai clar se vede nepriceperea primarului din faptul că la finele fiecărui an bugetul local are excedent. Toţi ordonatorii de credite fac tot ce le stă în putinţă să realizeze cât mai multe, ceea ce îi obligă bineînţeles şi la cheltuieli. Acesta este motivul pentru care ordonatorii de credite pricepuţi au la final de an deficit bugetar, pe care fac tot posibilul să îl acopere în anul următor. Numai la Sinaia rămân bani necheltuiţi. Oare de ce?

Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply