“Bate-voi păstorul şi risipi-se-vor oile turmei”

Călin MILOŞ

Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

 

Acest citat din Sfântul Matei Evanghelistul mi se pare cel mai potrivit pentru ceea ce vreau să scriu astăzi. Aşa cum am spus săptămâna trecută, articolul de astăzi este despre importanţa şi rolul preoţilor într-o comunitate, implicit în comunitatea noastră. Una dintre cele mai mari nenorociri abătute asupra naţiei noastre tinere, a început în anul 1945, odată cu venirea comuniştilor la putere, moment în care a început distrugerea identităţii noastre prin întemniţarea tuturor valorilor, din toate domeniile, valori ale timpului care nu împărtăşeau idealurile comuniste. Astăzi nu voi vorbi decât despre o categorie care a suferit enorm, aceea a preoţilor. Sunt foarte multe figuri de slujitori ai Domnului care s-au sacrificat pentru credinţa lor în toată acea perioadă, care nu s-au lăsat ademeniţi cu lucruri materiale spre a se dezice de credinţa lor, şi probabil cel mai cunoscut dintre ei, la al cărui mormânt probabil aţi fost mulţi dintre dumneavoastră, este Arsenie Boca. Arsenie Boca poate fi un reper pentru toţi preoţii noştri, şi în special pentru preoţii sinăieni, pentru că el a trăit o mare parte a vieţii în oraşul nostru şi şi-a găsit sfârşitul în micul nostru oraş. Din păcate anul 1989, anul revoluţiei, anul morţii lui Arsenie Boca, nu a reprezentat pentru Biserica Ortodoxă Română un nou început, doar o amăgitoare continuare. Slugile tinere ale comuniştilor din 1989 ajunse în zilele noastre noua nobilime română, au continuat folosirea Bisericii în propriul interes, acela de a păcăli populaţia pentru un vot…(şi încearcă, din punctul meu de vedere, să-şi definitiveze la apusul vieţii acest jaf din ultimii 30 de ani, punându-şi la adăpost pentru totdeauna banii furaţi, printr-o amnistie şi graţiere). Dragi preoţi sinăieni, ne cunoaştem, avem şi o relaţie de amiciţie, vă rog slujiţi cuvântul Domnului în fiecare zi, vorbiţi-le oamenilor despre importanţa familiei tradiţionale în fiecare zi, fiţi slujitori ai Domnului în fiecare zi, nu vă lăsaţi manipulaţi sau intimidaţi de o clasă politică bolnavă după bani şi putere. Rolul dumneavoastră este unul extrem de important în viaţa unei comunităţi, mai ales acum când reperele noastre aproape au dispărut. Dumneavoastră nu mai trebuie să vă refugiaţi ca cei din perioada comunistă, sacrificiile dumneavoastră nu mai sunt atât de mari ca ale celor care au dus peste timp mai departe credinţa, doar trebuie să fiţi “reprezentanţii” Domnului pe Pământ, fiţi “păstorii” Parohiilor voastre, atât şi nimic mai mult. Eu unul m-am săturat de fariseii care vin din 4 în 4 ani la Biserică doar pentru a mai păcăli câţiva bătrâni. M-am săturat ca banii daţi de comunitatea noastră lăcaşurilor de cult să fie obiect de şantaj pentru câteva voturi. Eu unul m-am săturat de acest cerc vicios în care ne complăcem de atâta timp. (gândiţi-vă totuşi că Sinaia este cu mult mai permisivă şi mai liberală decât majoritatea localităţilor din ţară…). Trebuie să avem un nou punct de plecare, am ajuns suficient de jos. După apariţia articolului de săptămâna trecută, am fost sunat de unul dintre Preoţii din Sinaia, şi am avut o conversaţie destul de lungă şi foarte interesantă. Sfârşitul acelui articol nu a fost unul tendenţios, în niciun caz, dar pot să am şi eu o opinie proprie, chiar dacă suntem amici, şi anume că toţi putem face mult mai multe pentru comunitatea noastră, şi cred că înţelege toată lumea ce vreau să spun. Cât credeţi că mai rezistăm fără o generaţie tânără care să vină din spate? Cât credeţi că mai rezistăm dacă toţi pleacă la muncă în străinătate? Cât credeţi că mai rezistăm dacă ne vindem principiile şi viitorul pentru o slujbă sau câţiva lei? Individual, nimeni nu va “muri” de foame, dar, ca şi comunitate, ca şi naţiune, suntem la apus din păcate. Ca să închei, ce spuneţi, nu mi-era şi mie mai simplu să plec din ţară? Nu mi-era mai simplu şi mai bine dacă îmi cenzuram „principiile”, nu mi-era mult mai bine dacă mă gândeam doar la propriul meu interes? E foarte simplu şi comod să fii egoist, să nu te gândeşti decât la propria persoană, din păcate asta înseamnă „amanetarea” viitorului copiilor noştri….

You may also like...

Leave a Reply