Sinaia lui Nicolae Filimon

Am devenit un fan al prozatorului Nicolae Filimon, care descrie prin 1863 cam tot ce se întâmplă astăzi în Sinaia… Deci cu peste 150 de ani înainte…. Vă invit să savuraţi textele, cu modestele noastre comentarii…

“Ciocoiul este întotdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată (izbucneşte – n.r.) ca o bombă pe data ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunilor sale… Pepiniera în care cresc aceşti inamici ai onoarei şi ai tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai totdeauna casa bogatului şi mai cu seamă a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, şi cere a servi pe boierul pentru o bucată de pâine…”

Dacă schimb ciocoiul cu un nume din Sinaia şi boierul cu alt nume, am o explicaţie perfectă pentru starea de lucruri din zilele noastre în minunata staţiune, fostă perlă a Carpaţilor… Ce indivizi ”brutali” şi ”dotaţi cu o ambiţie nemărginită” cunoaşteţi prin zonă? Eu îi cunosc foarte bine, am avut, până la un punct, ceva tangenţe cu ei şi, într-adevăr, s-au dovedit laşi, orgolioşi şi lacomi…

“Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, îşi începe uneori cariera ca rândaş, iar alteori de la lacheu ce se pune în coada trăsurei boierului; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier; şi cu toate că unii, alţii îi zic în deriziune «boier făcut», copiii lui însă devin boieri şi fii de boieri…”

Din nou, nu există caracterizare mai bună pentru ”Ştiu eu cine”, care a plecat de jos de tot, din coada trăsurii boierului, după care s-a luat de piept chiar cu boierul… Cum s-au certat, cum s-au împăcat, treaba lor, acum sunt mari boieri toţi, nu le mai ajunge nimeni la nas…

“Se întâmplă însă de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi-n inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiului, plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice preţ…”

De multe ori am spus că o dictatură politico-economică nu se poate instala decât prin slugi foarte devotate, slugi care devin, la rândul lor, dictatori absoluţi, mult mai cruzi decât stăpânii lor… Poate că există virtuţi, deşi eu mă îndoiesc foarte tare… La Sinaia lucrurile sunt exact invers… Sluga şi-a contaminat cu viciile şi frustrările ei, stăpânul… În dorinţa de accedere pe scările bogăţiei, scopul a scuzat întotdeauna mijloacele, mijloace care au devenit josnice, aşa cum numai o minte de slugă fără virtuţi le poate concepe… Dar în teorie, este posibil ca anumite sensibilităţi să fi trecut de la stăpân la slugă, dar noi nu avem dovezi concrete în sensul ăsta.

“Ca sofragiu, se obicinuieşte atât de mult cu mâncărurile delicate, încât nu mai poate trăi fără friptura de fazan, brânza de Parma, salami de Verona, icre moi, conserve de Francia şi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte până la măduva oaselor… Înălţat la acest mai din urmă şi suprem grad al slugăriei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabinet… din Europa. Ideea ce-l preocupă ziua şi noaptea este de a afla metodul prin care să-şi facă stare…”

Aici ce să mai comentăm… în perioada instalării la putere a actualei oligarhii locale, unul căruia astăzi nu-i mai ajungi la nas se îmbrăca, efectiv, cu hainele la care stăpânul lui cel drag renunţa de bunăvoie…   Astăzi mănâncă în cele mai rafinate cârciumi din oraş, unde nu plătesc niciodată! Chiar ştiu o poveste interesantă cu proprietarul unei cârciumi şi ciocoii de astăzi: un an întreg, boierii au mâncat, evident pe degeaba, în restaurantul lui. La un moment dat, din cauza unui diferend oarecare, s-a emis nota de plată pe consumaţia lor. Au plătit, dar au avut nesimţirea să scrie în cartea de oaspeţi următoarea averaţie: ”Aveţi preţurile mai mari decât în Austria!”

“Nu trece mult şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societăţii. Încercarea reuşeşte de minune: îşi cumpără moşioare, vitişoare şi alte diminutive de acestea, care fac viaţa lesne şi plină de plăceri…”

Despre viaţa lesne şi plină de plăcere a unora, ce să mai vorbim…? Case somptuase, limuzine de lux, concedii în marile staţiuni ale lumii….

”Apoi copii lor ajung să înveţe pe la Paris, iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminile Europei civilizate, nu aduc decât viciul şi depravarea…”

Aici nu vrem să comentăm absolut nimic…

“Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele şi partidele în folosul său…”

Suntem în partidul în care trebuie, la momentul la care trebuie, dar relaţiile din Sinaia sunt transpartinice… Sinaia poate netezi drumul către liderii oricărui partid… Şi e bine să luăm totul de la toţi, dar şi să-i ţinem în stand by. Ultima găselniţă de tipul acesta s-a petrecut chiar acum câteva săptămâni. Liderii PSD de la nivel judeţean au fost ”sfătuiţi” să nu-şi nominalizeze vreun candidat, că existe şansa să aleagă PNL-ul pentru ei, adică să găsească un PNL-ist care să candideze, la Sinaia, din partea PSD…

“Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteşte prin adunări publice şi private; dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât treptele scării pe care voieşte a se sui la putere…”

Îmi aduc bine aminte sau, la Sinaia a fost o întreagă campanie ”Iubesc Sinaia”, campanie al cărei unic scop era trecerea Peleşului sub administrare locală? Doamne ce mai iubim Sinaia…

“Libertatea presei îl supără, căci descoperă inechităţile vieţii sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particolari…”

Asta am simţit-o pe pielea noastră…

SB

You may also like...

Leave a Reply