Cuvioasa şi “cuvioşii”

Pavel Georgini

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

În acest weekend am avut şansa să îmi exprim respectul faţă de cea mai mare sfântă a Moldovei, Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Poate că ar trebui să vorbesc despre viaţa sfintei, despre mulţimea de minuni pe care le-a făcut de când a fost adăpostită la Iaşi, mai întâi la Mănăstirea Trei Ierarhi şi apoi la Mitropolie. Poate că ar trebui să vă vorbesc despre cel care a făcut posibil ca România să aibă moaşte atât de puternice în România, Domnitorul Vasile Lupu, cu ce eforturi, dar mai ales cu câtă dragoste de ţară şi de popor. O să vă vorbesc însă despre cu totul altceva, despre oamenii pe care i-am întâlnit acolo, la coada uriaşă care s-a format la racla sfintei. Încă de Vineri seara coada care s-a format a fost impresionantă, peste doi kilometri, mii de oameni care veniseră cu un singur gând, să ajungă la raclă pentru câteva secunde de întâlnire cu sfinţenia. Recunosc că sentimentul este unul înălţător, un soi de efuziune pe care o poţi doar simţi, dar nu o poţi explica. Poate că atâtea dorinţe şi speranţe şi nevoi aflate într-un singur loc, creează o energie care poate deveni palpabilă. Sau poate că au fost doar emoţiile şi lupta din sufletul meu cu mine însumi, credeţi-mă că în apropierea sfinţeniei nu ai cum să nu simţi astfel de lucruri. Oricum, ce poate să facă omul care are de aşteptat şapte-opt ore, într-o coadă care se târâie cu câţiva metri pe minut, decât să încerce să facă timpul să treacă cât mai repede. Drept care nu a fost greu să găsesc câţiva companioni cu care să împărţim timpul discutând despre verzi şi uscate.

CITIŢI CONTINUAREA ARTICOLULUI ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ

 

You may also like...

Leave a Reply