HINGHERII DE MAŞINI

Dan Radu RUŞANU

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

– Au venit iar „hingherii de maşină” să pună caracatiţe la roţile maşinilor de pe stradă, mă anunţă agitat salariatul de la parcare.

– E poliţistul ăla mare şi gras care, la Festivalul Sinaia Forever, când l-am anunţat că strada e blocată de maşinile parcate, a ridicat din umeri şi a ţipat la mine. „Ce vrei să fac, nu vezi că nu sunt locuri de parcare în oraş!!!”, îşi varsă năduful băiatul din parcare.

– Foarte bine le face, îi explic eu. Hotelul are 160 de locuri de parcare şi primăria a mai marcat vreo 20 de locuri pe stradă. Dacă şi acum parchează „aiurea” atunci să suporte consecinţele.

– Vedeţi că vrea să amendeze şi dubiţa frigorifică care este parcată pe terenul hotelului. Veniţi să vedeţi! mă îndrumă parcangiul.

Cobor în stradă şi mă duc spre locul cu pricina. Aici lume ca la urs. Poliţia locală plantase caracatiţe la două maşini şi acum scria de zor procesele verbal de amendă. Nefericiţii turişti care fuseseră prinşi „în flagrant” de poliţişti se rugau de aceştia să fie lăsaţi să-şi mute maşinile. Tolăniţi în maşina poliţiei comunitare, aceştia fâlfâiau ameninţător carnetele de amenzi, de parcă nu ar fi auzit că există şi „Sancţiune – Avertisment”. Faptul că alungă turiştii, care pleacă cu un gust amar din Sinaia, nu-i interesează câtuşi de puţin. Bugetul Primăriei are venituri generoase, prin urmare câţiva turişti în plus sau în minus nu contează.

– Groapa aia din faţa blocului, care stă neastupată de 3 luni de zile, nu o vedeţi! îi admonestează un bătrânel supărat.

Mă uit cu atenţie şi văd că dubiţa frigorifică este parcată pe terenul hotelului.

– Spune-le te rog, că nu este parcată pe domeniul public, ci pe un teren proprietate privată, îi spun eu parcagiului.

– Le-am spus, dar au zis că nu-i interesează. Ei amendează tot, îmi răspunde acesta.

Fac câteva poze dubiţei ca să am dovada abuzului şi mă întorc către maşina poliţiei locale. Unul dintre poliţişti devine violent.

– Nu aveţi voie să mă fotografiaţi, strigă el nervos la mine.

– Vreţi să mă intimidaţi, să mă agresaţi? Şi brusc se dă jos din maşină.

„Agresatul” are cel puţin 130 kg, aşa că mă depărtez uşor de maşina Poliţiei Comunitare.Nu de alta, dar nu ştii când „agresatul” devine „agresor”, iar diferenţa de cabarit este net în favoarea lui.

– Domnule Ruşanu, de ce vreţi să ne intimidaţi, strigă el nervos şi face câţiva paşi în direcţia mea. Mă depărtez binişor ca să elimin orice urmă / suspiciune de intimidare a „organului”.

”Micuţul” mai face câţiva paşi hotărâţi în direcţia mea şi strigă nervos:

– Profitaţi de funcţia dumneavoastră şi veniţi să ne intimidaţi, să ne agresaţi?

Mă depărtez binişor de intimidat şi ca să nu mai fie nicio umbră de intimidare, agresare sau altceva, mă refugiez în hotel. Mă uit pe geam şi-l văd pe „intimidat” că se întoarce înapoi la maşina Poliţiei Locale să-şi termine procesul verbal de amendă început. Respir uşurat. Apare şi presa care începe să fotografieze caracatiţele care blochează maşinile, poliţiştii comunitari, caligrafiind încet, dar sigur procesele verbal de amendă, turiştii supăraţi că li s-a stricat weekend-ul la munte şi eleganta maşină a poliţiei comunitare, cumpărată din taxele plătite de turiştii cazaţi în staţiune şi impozitele plătite de sinăieni. Într-un sfârşit poliţiştii comunitari pleacă satisfăcuţi că au mai prins câţiva infractori pe care i-au amendat drastic. Şefii lor or să vadă că „au activitate” şi nu „mănâncă” banii contribuabililor sinăieni degeaba. Și laudele binemeritate vor veni, cu siguranţă… Șefii apreciază iniţiativele poliţiştilor, mai ales în locaţia respectivă…

   

You may also like...

Leave a Reply