Prima hartă a abruptului Bucegilor

XXXXVII

Această reprezentare, ce avea să stimuleze în mod hotărîtor dezvoltarea alpinismului românesc, îşi are punctul de plecare într-un mărunt fapt divers. Pe poteca Sinaia-Piatra Arsă, tînărul Niki Andronescu, aflat în excursie cu tatăl sau, a găsit un altimetru barometric*1 şi o busolă Goulier. Cum în Sinaia nu le-a revendicat nimeni, prin intermediul lui Ion Cantuniari altimetrul şi busola au ajuns în posesia lui Radu Ţiţeica, dînd “un nou scop hoinărelilor noastre prin abruptul Bucegilor”: întocmirea unei schiţe a regiunii. Prima ieşire de lucru are loc în august 1925, pe Valea Seacă a Caraimanului, unde s-a umblat aparent “fără rost” vreme de trei ore. De acum înainte însemnările lui Radu Ţiţeica pomenesc şi altitudinea1 locurilor mai importante atinse, precum şi unghiurile de poziţie dintre ele. Ca urmare, în septembrie 1926 este finalizată o “schiţă de hartă”*2 a zonei de abrupt Caraiman-Coştila, care va apărea în al doilea Anuar al Bucegilor. Ulterior, R. Ţiţeica semnează în volumele teceriştilor sinăieni şi o reprezentare a zonei Morarul-Bucşoiul. Despre peripluul acestor schiţe pînă la publicare vezi cap. Mihai Haret.

CITIŢI CONTINUAREA ARTICOLULUI ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ

You may also like...

Leave a Reply