Cercetările fraţilor Ţiţeica în abruptul Bucegilor (II)

XXXXIX

Versanţii Văii Albe

Într-una din cărţile sale, Nestor Urechia indică pe faţa Coştilei ridicată deasupra Văii Albe “nişte cline repezi ierbate, numite «Gălbinări», după culoarea roşcată-gălbuie a ierbii, spre toamnă”. Consultat de către fraţii Ţiţeica, Butmăloi a declarat că ştie de aceste locuri şi că ele pot fi atinse cu pasul. Prin urmare, în iulie 1928 Radu Ţiţeica şi prietenii săi explorează clinul sud-estic al Coştilei, descoperind că “pe la 1780 pleacă chiar de sub Gălbinări spre nord un brîu suficient de bun, care ocoleşte coama la 1820 m. alt. şi trece spre pantele de deasupra poienii Munticelu (e vorba de luminişul numit şi “La sfatul uriaşilor”, n.n.)”. Cu acelaşi prilej a fost privit cu atenţie şi flancul nordic al Caraimanului, pe care îl ignoraseră complet în primii lor ani de umblet prin abrupt, iar mai apoi, prin 1926, îl considerau de neescaladat: “doar sus […] un brîu (al Văii Albe, n.n.)[…] duce în şaua mare a Caraimanului”; brîu de unde, mai constatau ei, coboară vertiginos vreo două şiştoace, care mai jos se unesc. “Nu cred să fie imposibil de scoborît sau de urcat vreuna din ele. În orice caz încercarea promite o gimnastică interesantă” (nu ştim să le fi explorat însă vreodată şi cu pasul).

CITIŢI CONTINUAREA ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ

You may also like...

Leave a Reply