Succesul garantat al puterii locale: sindromul Stockholm

Victima ajunge să-şi iubească agresorul!

Întotdeauna a fost o enigmă pentru mine mentalitatea sinăianului de rând. Am auzit foarte des sinăieni care se plângeau de sângele de slugă al celorlalţi, de faptul că sunt leneşi şi laşi, că se complac în situaţii din ce în ce mai umilitoare…. Că dacă am pleca să ne cerem drepturile în faţa Primăriei să le aducem aminte miliardarilor de pe-acolo că sunt în slujba noastră, sinăienii s-ar risipi toţi pe drum şi ca doar ”ei” ar ajunge acolo şi aşa mai departe…

Scuza perfectă a unui om care se simte foarte ”viteaz” în sufletul lui este următoarea”Singur nu pot schimba nimic!” şi cu asta conştiinţa lui devine foarte liniştită, poate să mănânce şi să bea liniştit, să înjure seara în faţa televizorului, să citească ”ZIAR de Sinaia” şi să spună că ”ăia nu au curaj”… Dacă nu ar fi foarte trist ar fi chiar amuzant, exact ca în reclama la nu ştiu ce băutură spirtoasă: N-ai cu cine, nişte ţărani!

Este clar că sinăienii suferă foarte tare din pricina abuzurilor guvernanţilor locali şi că le este foarte frică de aceştia! Frică la modul propriu, frică până în măduva oaselor! Căutaţi exemplele prin preajma dumneavoastră … O să le găsiţi cu siguranţă! Şi atunci cum se face că cei care au pus mâna pe putere prin 2004 nu au mai scăpat-o niciodată, indiferent de abuzurile şi umilinţele la care au supus populaţia oraşului nostru?

CITIŢI CONTINUAREA ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ

You may also like...

Leave a Reply