Necesitatea urgentă a unui arhitect autentic la Primăria Comarnic

Vasile Ioan Ciutacu

PAMFLET

Motto

„Fără ironie lumea ar fi ca o pădure fără păsărele;

ironia este veselia gândirii şi bucuria înţelepciunii”

Anatole France

Încorsetat totuşi de amintiri am prin sânge vocaţia psihologiei de om liber, fără de „comandă”, nesupus austriac – cum se zice, comportare profund iritantă pentru o „turmă” de inşi care în niciun caz nu mi-ar da o notă de trecere la purtare. Nu mă interesează!… Încerc, pe cât posibil, să mă comport normal într-o lume pentru mine total anormală. Iar ce va zice posteritatea despre persoana mea puţin îmi pasă, din moment ce mergând prin şcoli văd în ochi bucuria copiilor de a ne întâlni. Spuneţi, ce poate fi mai frumos decât să te oglindeşti în profunzimea unor ochi în care se văd orizonturi atât de senine?! Oare suntem în stare să le zidim?…

***

Mai zilele trecute cineva din „ograda” Primăriei Comarnic „ mă condamna” că eu aş fi „tartorul” care a zgândărit liniştea-i milenară atunci când am tras cu băţul prin gardul Curţii de Conturi aflată în „misiune” în această instituţie. Pentru a fi cât mai intransigentă cu „afacerea” prin care admnistraţia locală a plătit aproximativ 1,9 miliarde lei vechi firmei S.C. Feruno S.R.L. Breaza, str. Libertăţii nr. 112. Pentru ce ? Pentru curăţenia efectuată (?!?!) în sala de sport din Comarnic pe vremea „împricinatului” edil şef, ing., diriginte de şantier, conducător auto ş.a.m.d., Botoacă Dorian Vasile care, în imaginaţia sa ancestrală credea, „sub acoperire”, că „ulciorul merge de mai multe ori la apă”. De nenumărate ori lucrul acesta l-am „punctat” apăsat în „Ziar de Sinaia”. Aşa încât, după puţina ştiinţă pe care o posed, nu am „turnat”, ci pur şi simplu, am ieşit în presă semnând adânc pentru a se face o analiză temeinică a acestei spinoase probleme de către autorităţile statale abilitate să execute acest lucru. Eu nu am dat „o sentinţă” în privinţa acestui fapt. Ci pur şi simplu am cerut prin mass-media o lămurire dacă este legal cum s-a cheltuit banul public în cazul „afacerea curăţenia”. Pentru că aşa cum specificam în „Ziar de Sinaia”, nr. 901/29.08.2018-4.09.2018, departe de a „turna” pe cineva , mi se părea total, dar total, ilogic şi ilegal „să prăpădeşti” 44 milioane lei vechi, lunar, din bugetul local „de dragul” unei firme din Breaza care să-ţi lustruiască linoleumul din sala de sport, după un meci epocal. Să zicem, între „Avântul Prăbuşirea” şi „Scaieţii din Deal”. Păi lucrul acesta nu era demn să-l facă, bunăoară, sportivii „încleştaţi” în meciul secolului?… Ca în Germania, spre exemplu. Ori să execute această curăţenie una din femeile de serviciu din Primărie, având în fişa postului tocmai acest lucru. Scurt pe doi. Deci, don şef, nu e o „turnătorie” săvârşită pe la spate (vă rog, să nu mă înţelegeţi greşit tocmai acuma când „s-a prăbuşit ” referendumul, de zilele trecute, referitor la familie!), ci am luat o atitudine civică, pe cont propriu. La vedere. Prin presă, cum spuneam. Ca să fie clar o dată pentru totdeauna. Punct şi de la capăt.

 

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply